Lecția 13 — 2014–2022: Donbas, Minsk, NATO, Nord Stream, Zelenski și drumul către invazia din 24 februarie 2022

Structura lecției

Partea I — 2014 nu încheie criza. Creează un nou sistem de conflict

I. După Crimeea

Rusia controlează peninsula, dar războiul continuă în Donbas.

II. Donetsk și Luhansk

Entități separatiste, sprijin rusesc și stat ucrainean slăbit.

III. Un război greu de clasificat

Război civil, proxy war, conflict internaționalizat sau război ruso-ucrainean?

IV. Linia de contact

O frontieră militară de facto în interiorul unui stat recunoscut internațional.

V. Minsk I

Armistițiu fără pace.

VI. De ce Minsk I eșuează

Debalțeve, aeroportul Donețk, artilerie și lipsa încrederii.

VII. Minsk II

Încercarea mult mai detaliată din februarie 2015.

VIII. Cele 13 puncte

Securitate, retragere, alegeri, statut special, frontieră, reformă constituțională.

IX. Problema ordinii

Ce trebuie să vină primul: securitatea sau politica?

X. Rusia: participant, mediator sau parte a conflictului?

Una dintre ambiguitățile fundamentale.

Partea II — Minsk II ca problemă de systems engineering

XI. Ceasefire

Fără încetarea focului, restul acordului este aproape imposibil.

XII. Heavy weapons withdrawal

Cum verifici retragerea artileriei când OSCE nu are acces complet?

XIII. OSCE Special Monitoring Mission

Senzorul sistemului.

XIV. Alegeri locale

Cine organizează scrutinul și sub ce lege?

XV. Special status

Autonomie sau vector de influență al Moscovei în politica ucraineană?

XVI. Reforma constituțională

Descentralizare versus federalizare.

XVII. Controlul frontierei

Kievul dorește frontiera înaintea alegerilor; textul Minsk leagă revenirea deplină a controlului de procesul politic.

XVIII. Sequencing problem

A nu vrea să fii primul care își abandonează pârghia.

XIX. Commitment problem

Cum ai încredere că adversarul își va respecta obligațiile după ce tu ai devenit vulnerabil?

XX. Minsk și teoria jocurilor

Un acord în care fiecare etapă poate fi blocată de etapa precedentă.

Partea III — Războiul se stabilizează, dar nu se termină

XXI. 2015–2016

Luptele scad în intensitate față de 2014–2015, dar continuă.

XXII. Donețk Airport

Simbol militar și propagandistic.

XXIII. Debalțeve

Lupta continuă chiar după semnarea Minsk II.

XXIV. Avdiivka

Unul dintre punctele fierbinți recurente.

XXV. Minele

Războiul continuă să ucidă și când artileria tace.

XXVI. Civilii

O populație prinsă între fronturi, checkpoint-uri și infrastructură degradată.

XXVII. 14.200–14.400 morți până la sfârșitul lui 2021

Militari ucraineni, membri ai grupurilor armate și cel puțin 3.404 civili. ([The United Nations in Ukraine][1])

XXVIII. De ce „14.000 de civili uciși de Ucraina” este fals

Cifra de aproximativ 14.000 reprezintă totalul morților din conflict, nu civili uciși de o singură parte.

XXIX. Violențe și abuzuri de ambele părți

ONU documentează detenții arbitrare și tortură atât din partea actorilor guvernamentali ucraineni, cât și în teritoriile controlate de grupurile armate, cu un număr mai mare estimat în acestea din urmă. ([OHCHR Ukraine][2])

Partea IV — Ucraina începe să își reconstruiască armata

XXX. Armata ucraineană din 2014

Slab pregătită pentru războiul apărut după destrămarea sistemului sovietic.

XXXI. Mobilizare

Statul începe să reconstruiască forțele armate.

XXXII. Experiență reală de luptă

Opt ani de război schimbă radical cultura militară.

XXXIII. Voluntari și societate civilă

Rețelele private completează inițial capacitatea statului.

XXXIV. SUA

Training, comunicații, radar, logistică și ulterior arme antitanc.

XXXV. Javelin

Administrația Trump autorizează furnizarea sistemelor antitanc, livrate în 2018. ([State.gov][3])

XXXVI. NATO

Interoperabilitate, instruire și reformă instituțională.

XXXVII. Comprehensive Assistance Package

Lansat în 2016 pentru consolidarea sectorului ucrainean de securitate și apărare. ([NATO][4])

XXXVIII. Diferența față de 2014

În 2022 Rusia nu va mai întâlni armata ucraineană din 2014.

Partea V — NATO se întărește și în România

XXXIX. Readiness Action Plan

Răspunsul NATO la schimbarea mediului de securitate după 2014.

XL. NATO Force Integration Units

Inclusiv în România.

XLI. Multinational Division South-East

Bucureștiul devine nod de comandă aliat.

XLII. Summitul de la Varșovia, 2016

Patru battlegroups în Polonia și Baltica și măsuri suplimentare în sud-est.

XLIII. România

Brigadă-cadru multinațională și întărirea posturii din regiunea Mării Negre. ([NATO][5])

![Image](https://lc.nato.int/resources/uploads/70/nfius-map-x7sHh1.jpg)

![Image](https://lc.nato.int/resources/uploads/691/efp-kz8CV1.png)

XLIV. Deveselu

Aegis Ashore devine operațional în mai 2016. ([NATO][6])

XLV. Perspectiva NATO

Sistem defensiv antibalistic, orientat împotriva amenințărilor din afara spațiului euro-atlantic și incapabil, în configurația declarată, să neutralizeze arsenalul strategic rus.

XLVI. Perspectiva rusă

Mk-41 ridică suspiciuni deoarece familia de lansatoare navale poate utiliza și rachete Tomahawk.

XLVII. Disputa tehnică

SUA afirmă că instalația terestră nu are software-ul, fire-control-ul și infrastructura necesare Tomahawk; Rusia contestă caracterul suficient al acestor garanții. ([Arms Control Association][7])

XLVIII. România intră în calculul strategic Rusia–NATO

Nu pentru că Bucureștiul dorește război cu Rusia, ci pentru că infrastructura aliată de pe teritoriul său contează în percepția strategică rusă.

Partea VI — Marea Neagră se militarizează

XLIX. Crimeea ca portavion terestru

Baze, aviație, apărare antiaeriană și Flota Mării Negre.

L. Sevastopol

Unul dintre cele mai valoroase noduri militare ale regiunii.

LI. Ucraina pierde mare parte din infrastructura navală din Crimeea

Raportul naval regional se modifică.

LII. Podul Crimeii

Legătură logistică și simbol politic.

LIII. Marea Azov

Mariupol și Berdyansk depind de accesul prin Kerci.

LIV. Incidentul din strâmtoarea Kerci, 25 noiembrie 2018

Rusia folosește forță, capturează trei nave ucrainene și marinarii acestora. ([NATO][8])

LV. Freedom of navigation

O problemă juridică devine rapid problemă militară.

LVI. România

Constanța, gurile Dunării și flancul sud-estic NATO capătă valoare tot mai mare.

Partea VII — Germania, Rusia și marele pariu energetic

LVII. Europa cumpără gaz rusesc

Interdependență economică foarte profundă.

LVIII. Gazprom

Companie energetică și instrument al puterii statului rus.

LIX. Conductele prin Ucraina

Kievul primește venituri de tranzit și leverage.

LX. Nord Stream 1

Rusia → Marea Baltică → Germania.

LXI. Nord Stream 2

Dublarea rutei baltice.

LXII. Germania

Gaz relativ ieftin pentru industrie.

LXIII. Rusia

Acces direct la cea mai mare economie europeană.

LXIV. Ucraina

Riscul de pierdere a taxelor de tranzit și a unei pârghii strategice.

LXV. Polonia și statele estice

Avertizează asupra dependenței energetice europene.

LXVI. Geoeconomie

O țeavă de gaz poate modifica balanța strategică fără să mute un singur soldat.

Partea VIII — Trump complică relația SUA–Ucraina

LXVII. 2017–2018

Administrația Trump permite ajutor militar letal pe care administrația Obama evitase să îl ofere în aceeași formă.

LXVIII. Javelin

Crește costul potențial al unei ofensive blindate.

LXIX. 2019

Ajutorul militar pentru Ucraina devine obiect al unei crize politice interne americane.

LXX. Aproximativ 214 milioane USD din Ukraine Security Assistance Initiative sunt blocate temporar de OMB

GAO va concluziona că blocarea pentru motive de politică a încălcat Impoundment Control Act. ([GAO][9])

LXXI. Trump–Zelenski

Convorbirea din 2019 devine nucleu al primului impeachment al lui Donald Trump.

LXXII. Lecția geopolitică

Un stat dependent de sprijin extern poate deveni vulnerabil și la politica internă a aliatului său.

Partea IX — Ucraina îl alege pe Zelenski

LXXIII. Volodîmîr Zelenski

Actor și producător TV devenit candidat anti-establishment.

LXXIV. Promisiunea centrală

Pace în Donbas și combaterea corupției.

LXXV. 21 aprilie 2019

Zelenski câștigă turul al doilea cu 73,22%. ([Центральна виборча комісія][10])

LXXVI. Victoria este geografic foarte largă

Câștigă inclusiv în multe regiuni estice și sudice, nu doar în vestul proeuropean. ([Центральна виборча комісія][11])

LXXVII. Ce ne spune rezultatul?

Societatea ucraineană nu poate fi redusă la două blocuri etnice rigide.

LXXVIII. Zelenski încearcă relansarea negocierilor

Schimburi de prizonieri, retrageri locale și summit Normandy.

Partea X — Formula Steinmeier

LXXIX. Problema alegerilor în Donbas

Cum organizezi alegeri democratice într-un teritoriu controlat de formațiuni armate?

LXXX. Formula

Statutul special ar intra provizoriu în vigoare în ziua alegerilor locale, iar permanent după evaluarea OSCE că alegerile respectă standardele stabilite.

LXXXI. Zelenski acceptă formula în 2019

Pentru a debloca negocierile.

LXXXII. Reacția internă

O parte a societății ucrainene vede riscul capitulării.

LXXXIII. Perspectiva rusă

Kievul trebuie să implementeze partea politică a Minsk.

LXXXIV. Perspectiva ucraineană

Nu pot exista alegeri libere cât timp securitatea, trupele și frontiera nu sunt rezolvate.

LXXXV. Paris, decembrie 2019

Macron, Merkel, Putin și Zelenski reafirmă angajamentul față de Minsk și formula Steinmeier. ([elysee.fr][12])

Partea XI — De ce Minsk nu poate ieși din buclă?

LXXXVI. Kiev:

Securitate înainte de alegeri.

LXXXVII. Moscova:

Politică și statut înainte de controlul deplin al frontierei.

LXXXVIII. Donetsk/Luhansk:

Nu vor pierde protecția militară înainte de garanții politice.

LXXXIX. Ucraina:

Nu vrea să ofere pârghie constituțională unor regiuni controlate de forțe ostile.

XC. Rusia:

Nu vrea ca Donbasul să reintre simplu sub controlul unui stat ucrainean orientat spre Occident.

XCI. Occidentul:

Vrea suveranitate ucraineană, dar evită războiul direct cu Rusia.

XCII. Rezultatul:

Niciun actor nu dorește primul să renunțe la instrumentul care îi garantează poziția.

Partea XII — Ce prevedea efectiv Minsk II?

Acordul din 12 februarie 2015 conținea un pachet de măsuri care mergea mult dincolo de un simplu armistițiu, iar Consiliul de Securitate al ONU îl va sprijini prin Rezoluția 2202. ([OSCE][13])

În esență:

încetare imediată a focului;
retragerea armamentului greu;
monitorizare OSCE;
dialog privind alegeri locale și statut special;
amnistie;
schimb de prizonieri;
ajutor umanitar;
refacerea legăturilor socioeconomice;
revenirea controlului frontierei la guvernul ucrainean după alegeri și în cadrul procesului politic;
retragerea formațiunilor armate și echipamentului militar străin;
reformă constituțională și descentralizare;
alegeri conform standardelor OSCE;
intensificarea activității Grupului Trilateral de Contact.

Problema nu era lipsa de detalii.

Problema era că detaliile formau un sistem circular.

Eseu

I. Minsk II: un acord care încearcă să rezolve simultan războiul și politica

Să ne imaginăm că trebuie să reparăm un sistem distribuit în care două servere nu mai au încredere unul în celălalt.

Serverul A spune:

„Îți dau acces după ce demonstrezi că ești legitim.”

Serverul B spune:

„Pot demonstra că sunt legitim doar după ce îmi dai acces.”

Am intrat într-un deadlock.

Cam aceasta este problema Minsk.

Pentru Kiev:

**încetarea focului → retragerea forțelor → controlul frontierei → alegeri.**

Pentru Moscova și separatiști:

**statut special → alegeri → integrarea politică → controlul frontierei.**

Ordinea operațiilor contează enorm.

Nu este un detaliu tehnic.

Este distribuția puterii după pace.

II. De ce frontiera era problema-cheie

Să presupunem că Ucraina primește control complet asupra frontierei ruso-ucrainene înaintea procesului politic.

Atunci poate:

opri fluxurile neautorizate de oameni și echipamente;
izola militar teritoriile separatiste;
crește foarte mult leverage-ul Kievului.

Din perspectiva separatiștilor și a Moscovei, asta creează riscul:

după ce am renunțat la pârghia militară, Kievul nu mai are motiv să ofere autonomie reală.

Invers.

Să presupunem că Ucraina modifică mai întâi Constituția, oferă statut special și organizează alegeri, în timp ce structura militară separatistă și legătura cu Rusia rămân.

Din perspectiva Kievului apare riscul:

introducem în sistemul politic ucrainean un teritoriu asupra căruia Moscova păstrează leverage militar.

Așadar ambele părți au o problemă de:

credible commitment.

III. Minsk putea fi implementat numai cu încredere — exact lucrul care lipsea

Acesta este paradoxul.

Acordurile sunt cele mai necesare când actorii nu au încredere.

Dar acordurile cele mai complexe au nevoie de încredere pentru implementare.

Minsk încearcă să compenseze prin:

OSCE.

Observatori.

Drone.

Raportare.

Monitorizarea armamentului.

Dar OSCE nu este armată.

Nu poate:

ocupa poziții;
dezarma cu forța;
impune accesul.

În 2015, misiunea OSCE raporta atât utilizarea armelor grele, cât și restricții în accesul monitorilor; rapoartele consemnau activitate militară pe ambele părți ale liniei de contact. ([OSCE][14])

OSCE este senzor.

Nu actuator.

Poate spune:

„sistemul nu funcționează.”

Nu îl poate repara cu forța.

IV. Cine a încălcat Minsk?

Răspunsul cel mai bun nu este:

„doar Ucraina.”

și nici:

„doar Rusia.”

Ceasefire-ul a fost încălcat repetat de forțele aflate de ambele părți ale liniei de contact.

OSCE a observat de-a lungul anilor:

focuri;
artilerie;
armament în zone interzise;
restricții asupra monitorilor.

Dar există și o diferență între nivelurile de responsabilitate.

Rusia a susținut mult timp că nu este parte a războiului, ci mediator și garant al procesului Minsk.

Ucraina și statele occidentale au susținut că Rusia este parte esențială a conflictului prin sprijinul militar, financiar și politic acordat formațiunilor din Donetsk și Luhansk. NATO formulează explicit această interpretare în documentele sale. ([NATO][15])

Prin urmare există două întrebări diferite:

Cine trăgea într-o anumită zi?

Poate fi analizat punctual.

Cine a creat și susținut arhitectura strategică ce permitea continuarea separatismului?

Aceasta este o întrebare mai largă.

Nu trebuie confundate.

V. Cifra „14.000” și una dintre cele mai importante lecții de propagandă

În discursurile despre Donbas apare frecvent:

„Ucraina a ucis 14.000 de oameni în Donbas.”

Această propoziție transformă o statistică reală într-o afirmație falsă prin schimbarea definiției.

ONU estima pentru perioada 14 aprilie 2014–31 decembrie 2021 aproximativ:

14.200–14.400 de morți în total.

Aceștia includeau aproximativ:

cel puțin 3.404 civili;
aproximativ 4.400 membri ai forțelor ucrainene;
aproximativ 6.500 membri ai grupurilor armate. ([The United Nations in Ukraine][1])

Deci:

14.000 ≠ civili uciși de Ucraina.

Este numărul aproximativ al tuturor morților conflictului.

Acesta este un exemplu perfect de:

statistic laundering.

Pornim cu un număr real.

Îi schimbăm categoria.

Obținem o narațiune foarte puternică.

VI. Dar ar fi greșit să folosim corectarea propagandei pentru a minimaliza Donbasul

Peste 3.400 de civili morți înainte de invazia la scară largă înseamnă o tragedie enormă.

Mii de răniți.

Familii separate.

Orașe bombardate.

Mine.

Case distruse.

Traumă.

ONU estimează că totalul victimelor — morți plus răniți, militari și civili — ajunsese la aproximativ 51.000–54.000 până la sfârșitul anului 2021. ([The United Nations in Ukraine][1])

Așadar nu trebuie să alegem între:

„Donbasul a fost genocid.”

și:

„în Donbas nu s-a întâmplat nimic.”

Ambele distorsionează realitatea.

A existat:

un război real și foarte distructiv.

VII. Intensitatea războiului scade totuși dramatic

Aici datele sunt foarte importante.

După măsurile suplimentare de încetare a focului convenite în iulie 2020, numărul victimelor civile rezultate din ostilități scade puternic.

În 2021, OHCHR înregistrează:

25 de civili morți și 85 răniți

din cauze legate de conflict, cel mai redus bilanț anual de la începutul războiului. ([The United Nations in Ukraine][16])

Asta contează enorm pentru analiza lui 2022.

În ajunul invaziei la scară largă nu aveam o creștere exponențială continuă a mortalității civile în Donbas.

Aveam un conflict nerezolvat, dar de intensitate mult mai redusă decât în 2014–2015.

Aceasta nu dovedește că pacea era aproape.

Dar trebuie inclusă când evaluăm retrospectiv afirmațiile că în februarie 2022 exista o nevoie militară imediată de oprire a unui masacru în accelerare.

VIII. Ucraina folosește anii Minsk pentru a se schimba

În 2014, Rusia găsise o Ucraină militar extrem de vulnerabilă.

După opt ani:

nu mai era același sistem.

Ucraina învață prin:

combat experience;
reformă;
mobilizare;
training occidental.

NATO și aliații ajută cu:

comunicații;
cyber;
logistică;
command-and-control;
instruire.

SUA furnizează inclusiv Javelin.

În 2018, Pentagonul anunța încă 200 milioane de dolari de asistență și spunea că ajutorul american pentru sectorul ucrainean de securitate depășise deja 1 miliard de dolari din 2014. ([U.S. Department of War][17])

NATO consolidează ajutorul prin CAP din 2016. ([NATO][4])

Astfel:

Minsk reduce intensitatea frontului

iar:

Ucraina utilizează timpul pentru reconstrucție militară.

Ambele pot fi adevărate simultan.

IX. „Merkel a recunoscut că Minsk era doar o păcăleală?”

După invazia din 2022, această afirmație devine foarte populară.

Angela Merkel spune într-un interviu că acordurile Minsk au oferit Ucrainei timp și că Ucraina l-a folosit pentru a deveni mai puternică.

Putin interpretează ulterior comentariul drept dovadă că Rusia fusese înșelată. ([euronews][18])

Dar afirmația:

„Merkel a recunoscut că Occidentul nu a vrut niciodată pace și pregătea războiul”

merge mai departe decât rezultă logic.

Merkel a afirmat și că Minsk a calmat conflictul și a oferit timp pentru consolidarea Ucrainei; ea și-a apărat eforturile diplomatice ca încercări de a împiedica o situație mai rea. ([euronews][19])

Cele două lucruri nu se exclud:

poți încerca să oprești războiul și simultan să folosești timpul obținut pentru a te pregăti în cazul în care pacea eșuează.

Un stat care semnează armistițiu și apoi își întărește armata nu dovedește automat că armistițiul era fraudulos.

Dar comentariile ulterioare ale lui Merkel explică de ce Moscova le-a putut folosi propagandistic ca dovadă a neîncrederii.

X. Războiul informațional începe să devină aproape la fel de important ca frontul

După 2014, ambele ecosisteme informaționale construiesc realități foarte diferite.

Narațiunea Kremlinului

Maidanul = lovitură de stat occidentală;
Ucraina = stat capturat de naționaliști;
Donbasul = revoltă legitimă;
Rusia = mediator/protector;
NATO = extindere agresivă.

Narațiunea dominantă occidentală/ucraineană

Maidanul = revoluție democratică;
Crimeea = anexare ilegală;
Donbasul = agresiune rusească prin proxies;
Ucraina = stat suveran;
NATO = alianță defensivă.

Problema cercetătorului este:

să nu intre complet în niciuna dintre matrice înainte să examineze mecanismele.

Unele elemente din fiecare narațiune pot descrie fapte reale.

Dar framing-ul decide:

ce este cauză;
ce este reacție;
cine are agency;
ce este omis.

XI. Rusia începe să perceapă armata ucraineană drept extensie crescândă a Occidentului

Formal:

Ucraina nu era membră NATO.

Nu avea:

Articolul 5.

Nu exista nici în 2021 un calendar concret de aderare.

Dar militar:

cooperarea creștea.

Training occidental.

Exerciții.

Reforme.

Echipamente.

Interoperabilitate.

În 2019, Ucraina înscrie chiar în Constituție obiectivul integrării în UE și NATO. ([Cabinet of Ministers of Ukraine][20])

Din perspectiva Kievului:

este răspuns la agresiunea din 2014.

Din perspectiva Kremlinului:

este integrare NATO de facto înainte de aderarea formală.

Din nou:

aceeași acțiune, două modele cauzale opuse.

XII. Și opinia publică ucraineană se schimbă

Înainte de 2014, aderarea la NATO nu avea un sprijin majoritar stabil la nivelul întregii Ucraine.

Neutralitatea era mult mai populară.

După Crimeea și Donbas, lucrurile se schimbă radical.

Un studiu Razumkov arată că în 2012 doar aproximativ 13% considerau aderarea NATO cea mai bună garanție de securitate, față de 47% în 2017. ([DIF][21])

Un sondaj IRI din martie 2021 arăta că aproximativ 53% ar fi votat pentru aderare la un referendum. ([IRI][22])

Apare un feedback extrem de important:

Rusia intervine pentru a împiedica pierderea Ucrainei către NATO

dar:

intervenția crește sprijinul ucrainean pentru NATO.

Aceasta este:

strategic blowback.

XIII. Același lucru se întâmplă cu identitatea ucraineană

Înainte de 2014, foarte mulți ucraineni puteau avea simultan:

identitate ucraineană;
limbă rusă;
familie în Rusia;
simpatie culturală față de Rusia.

Aceste categorii nu erau incompatibile.

Conflictul începe însă să politizeze identitatea.

Dacă Rusia spune:

„ucrainenii și rușii sunt în fond același popor”,

un ucrainean care dorește autonomie națională poate reacționa:

„tocmai atunci trebuie să demonstrez că suntem diferiți.”

Presiunea externă poate întări exact identitatea pe care urmărește să o integreze.

În 2021, Putin publică un lung eseu despre „unitatea istorică” a rușilor și ucrainenilor, argumentând o legătură civilizațională foarte profundă între cele două popoare.

Pentru Kremlin:

legătură istorică.

Pentru numeroși ucraineni:

negarea caracterului deplin al națiunii lor.

Identitatea devine securitate.

XIV. NATO după 2014: de la reassurance la deterrence

Înainte de 2014, multe state vest-europene nu se pregăteau serios pentru un mare război terestru în Europa.

După Crimeea:

NATO își modifică postura.

Readiness Action Plan.

Very High Readiness Joint Task Force.

NFIU.

Exerciții.

Planuri de apărare.

În 2016:

Enhanced Forward Presence.

Patru grupuri multinaționale în:

Estonia;
Letonia;
Lituania;
Polonia.

NATO descrie scopul explicit ca:

orice atac asupra acestor state va implica imediat militari din mai multe state aliate, făcând inevitabilă activarea întregii alianțe. ([NATO][23])

Aceasta este:

tripwire deterrence.

XV. De ce câteva mii de soldați pot conta strategic?

Patru battlegroups nu pot învinge singure întreaga armată rusă.

Dar nu acesta este rolul lor principal.

Să presupunem că Rusia atacă Estonia și există deja:

britanici;
francezi;
danezi;
alți militari NATO

pe teren.

Rusia nu poate pretinde ușor:

„este conflict bilateral cu Estonia.”

A ucis deja militari ai mai multor state NATO.

Astfel:

prezență mică

produce:

commitment politic mare.

Este echivalentul strategic al unui circuit care declanșează automat sistemul superior.

XVI. România primește alt tip de întărire

Principala concentrare terestră inițială NATO este în Baltica și Polonia.

În România apare:

tailored Forward Presence.

Bucureștiul găzduiește Multinational Division South-East.

Există NFIU.

O brigadă românească devine cadru multinațional.

Prezența aliată la Marea Neagră crește. ([NATO][24])

România trece de la:

membru NATO de periferie

spre:

nod de comandă și reinforcement al flancului sud-estic.

XVII. Deveselu: lecția perfectă despre percepția amenințării

NATO spune:

Aegis Ashore este un sistem antibalistic.

Interceptează rachete.

Nu este îndreptat împotriva arsenalului strategic rus. ([NATO][25])

Rusia spune:

lansatoarele Mk-41 derivă dintr-o familie de lansatoare capabilă pe nave să utilizeze și Tomahawk.

Prin urmare:

cum știm că nu pot fi convertite?

SUA răspunde:

configurația terestră nu are software-ul și infrastructura necesare pentru lansarea Tomahawk. ([State.gov][26])

În 2019, după terminarea INF, SUA testează o versiune terestră a Tomahawk dintr-un lansator Mk-41 într-o configurație diferită, fapt pe care Rusia îl folosește pentru a-și întări suspiciunile istorice. ([Arms Control Association][27])

Observă problema.

Nu trebuie să alegi imediat:

„NATO minte”

„Rusia inventează.”

Trebuie să separi:

capabilitatea instalată declarată;

posibilitatea tehnică de conversie;

verificarea;

percepția strategică.

Aceasta este exact funcția arms control-ului.

XVIII. Uneori transparența tehnică valorează cât o divizie

Dacă două state nu au încredere, pot crea:

inspecții;
camere;
senzori;
notificări;
limite verificabile.

Pentru Mk-41, analiști de arms control au propus tocmai inspecții reciproce:

Rusia poate verifica lansatoarele Aegis.

SUA poate verifica anumite sisteme rusești.

Astfel transformi:

„crede-mă”

în:

„verifică-mă”.

Aceasta este una dintre cele mai importante lecții ale Războiului Rece care începe să se piardă în anii 2010.

XIX. INF se prăbușește

Tratatul INF din 1987 eliminase o întreagă categorie de rachete terestre cu raze între 500 și 5.500 km.

SUA acuză Rusia că sistemul 9M729 încalcă tratatul.

Rusia respinge acuzația și formulează propriile acuzații, inclusiv privind Mk-41.

În 2019 INF dispare.

Efectul sistemic este important.

Mai puține:

limite;
inspecții;
reguli.

Mai mult:

incertitudine.

Nu este obligatoriu ca fiecare tratat dispărut să producă război.

Dar eliminarea succesivă a gardurilor de siguranță crește spațiul pentru:

worst-case planning.

XX. Energia oferă Europei o altă teorie a păcii

Germania urmează timp de ani o logică pe care o putem rezuma:

Wandel durch Handel

schimbare prin comerț.

Ideea:

dacă Rusia și Europa devin profund interdependente economic, costul confruntării crește.

Rusia are nevoie de:

bani europeni.

Europa are nevoie de:

energie rusească.

Astfel apare:

**dependență reciprocă → cost mare al conflictului → pace.**

Este o teorie liberală clasică.

Și nu este absurdă.

Problema apare dacă interdependența este:

asimetrică

sau dacă un actor este dispus să accepte costuri economice mai mari pentru obiective strategice.

XXI. Nord Stream 2 devine simbolul acestei dispute

Pentru Germania:

energie.

Pentru firme:

proiect comercial.

Pentru Rusia:

piață + eliminarea unor riscuri de tranzit.

Pentru Ucraina:

posibilă vulnerabilitate strategică.

Pentru Polonia:

ocolirea Europei Centrale.

Pentru SUA:

creșterea dependenței europene față de Rusia.

Astfel, aceeași conductă este simultan:

infrastructură;
afacere;
politică externă;
securitate.

Aceasta este definiția:

geoeconomiei.

XXII. Conducta schimbă leverage-ul fără să schimbe cantitatea de gaz

Să presupunem:

Rusia exportă 100.

80 trec prin Ucraina.

Dacă Rusia vrea să întrerupă gazul Ucrainei, poate afecta și clienții europeni.

Ucraina are leverage.

Construiești Nord Stream.

Acum poți livra direct Germaniei.

Ucraina poate fi izolată mai ușor fără să oprești întregul flux european.

Astfel:

aceeași resursă

dar:

altă topologie a rețelei

produce:

alt raport de putere.

Geopolitica conductelor este literalmente network architecture.

XXIII. 2019: Zelenski produce o surpriză importantă

Un om vorbitor predominant de rusă, evreu, originar din Kryvyi Rih, câștigă președinția Ucrainei cu peste 73% dintre voturi. Comisia Electorală Centrală înregistrează 13.541.528 voturi pentru el, față de 4.522.450 pentru Petro Poroșenko. ([Центральна виборча комісія][10])

Mai interesant:

Zelenski câștigă masiv în:

Dnipropetrovsk;
Donețk, în zonele unde se putea vota;
Luhansk;
Odesa;
Harkiv;
sud;
centru.

Aceasta este foarte importantă pentru orice poveste despre:

„Ucraina de vest naționalistă a capturat complet Ucraina rusofonă.”

Realitatea electorală era mult mai complexă.

XXIV. Zelenski nu câștigă alegerile ca un politician al războiului total

Dimpotrivă.

Una dintre marile sale promisiuni este:

pacea.

El încearcă:

discuții;
retrageri locale;
schimburi de prizonieri;
Normandy Format.

Aceasta este o observație importantă pentru analiza retrospectivă.

În 2019 societatea ucraineană oferă un mandat enorm unui lider care promite să găsească o soluție pentru război.

Problema este că:

winning an election is easier than changing the equilibrium of a war.

XXV. Formula Steinmeier este încercarea de a rezolva sequencing-ul

Simplificăm.

Minsk spune:

alegeri + statut special.

Dar Ucraina spune:

cum ținem alegeri libere sub amenințarea armelor?

Formula Steinmeier încearcă:

se organizează alegeri conform legii ucrainene;
OSCE le monitorizează;
statutul special intră temporar în vigoare în ziua alegerilor;
dacă OSCE declară scrutinul conform standardelor, statutul devine permanent.

La summitul Normandy de la Paris din decembrie 2019, liderii susțin incorporarea formulei în legislația ucraineană. ([elysee.fr][12])

Pare elegant.

Dar nu răspunde complet:

Cine controlează armele și frontiera în ziua alegerilor?

Deadlock-ul reapare.

XXVI. De ce orice concesie a lui Zelenski produce proteste la Kiev?

Pentru o parte a societății:

Minsk nu mai este doar pace.

Este risc de:

„capitulare”.

Logica este:

dacă regiunile reintră în Ucraina cu statut special și păstrează o orientare politică puternic pro-rusă, pot deveni instrument pentru blocarea:

NATO;
UE;
politicii externe pro-occidentale.

Cu alte cuvinte:

Donbasul poate fi reintrodus nu doar ca teritoriu,

ci ca:

veto geopolitic în interiorul statului.

Aceasta este una dintre explicațiile opoziției față de implementarea politică rapidă.

XXVII. Exact aceasta poate fi, din perspectiva Moscovei, valoarea Minsk

Rusia nu are nevoie neapărat să anexeze Donbasul.

O Ucraină formal unită, dar:

federalizată;
cu Donbas autonom;
cu elite locale pro-ruse;

poate fi mai utilă geopolitic decât un Donbas anexat.

De ce?

Pentru că Donbasul poate influența:

întreaga Ucraină.

Dacă îl anexezi:

pierzi această pârghie internă.

Acesta este motivul pentru care până în februarie 2022 Rusia nici măcar nu recunoaște oficial DPR și LPR ca state independente.

Recunoașterea lor va însemna, într-un sens, că logica Minsk este abandonată.

XXVIII. Aici trebuie să înțelegem cât de dramatic este 21 februarie 2022

Timp de opt ani:

poziția oficială rusă se bazează în mare parte pe:

Donetsk și Luhansk trebuie reintegrate în Ucraina prin Minsk, cu statut special.

Pe 21 februarie 2022:

Putin recunoaște DPR și LPR drept state independente.

Din punct de vedere logic:

dacă sunt state independente,

cum mai implementezi reintegrarea lor constituțională în Ucraina?

Arhitectura Minsk intră practic în colaps.

În ședința Consiliului de Securitate ONU din acea noapte, Rusia susține că Minsk rămâne relevant și acuză Kievul că l-a sabotat; Ucraina susține exact opusul: recunoașterea rusă distruge cadrul negocierii. ([YouTube][28])

XXIX. Kerci 2018 ne arată că războiul se extinde pe mare

Crimeea nu este doar pământ.

Ea controlează parțial accesul spre:

Marea Azov.

Podul Kerci consolidează controlul fizic rusesc.

În 2018, incidentul naval produce un prag nou:

forțe ruse trag asupra și capturează nave militare ucrainene. NATO și ONU cer dezescaladare, eliberarea marinarilor și respectarea libertății de navigație. ([NATO][8])

Din perspectiva Ucrainei:

este agresiune directă.

Din perspectiva Rusiei:

navele încălcaseră procedurile și apele teritoriale pe care Moscova le considera ruse după anexarea Crimeei.

Dar aici reapare problema:

dacă anexarea Crimeei nu este recunoscută internațional, rezultă două hărți juridice incompatibile.

XXX. Două hărți juridice produc riscul confruntării fizice

Harta Rusiei spune:

Crimeea = Rusia.

Harta Ucrainei și a majorității comunității internaționale spune:

Crimeea = Ucraina.

Atunci:

aceeași navă poate fi simultan:

în interpretarea A:

în ape ruse fără permisiune;

în interpretarea B:

în ape ucrainene / cu drept de navigație.

Când două sisteme juridice atribuie același spațiu unor suverani diferiți:

dreptul poate ajunge să fie arbitrat temporar de:

controlul fizic.

Aceasta este una dintre cele mai periculoase forme ale unui conflict teritorial.

XXXI. Trump produce o contradicție interesantă în politica americană

Este frecvent spus fie:

„Trump era complet pro-rus”,

fie:

„Trump era cel mai dur cu Rusia.”

Realitatea instituțională este mai interesantă.

Sub administrația Trump:

Ucraina primește Javelin.

Ajutorul militar continuă.

Sancțiunile împotriva Rusiei continuă.

Dar Trump are adesea o retorică mult mai critică față de NATO și mai conciliantă personal față de Putin decât establishment-ul american.

Apoi, în 2019, relația cu Ucraina intră direct în politica internă americană.

XXXII. Ukrainegate ne arată că geopolitica este și domestic politics

Congresul aprobă fonduri pentru Ucraina.

Administrația le blochează temporar.

GAO va decide ulterior că blocarea fondurilor USAI pentru motive de politică a încălcat legea americană privind impoundment-ul. ([GAO][9])

Simultan, Trump îi cere lui Zelenski investigații legate de teme cu implicații electorale interne în SUA.

Rezultatul:

impeachment.

Pentru Kiev situația este neplăcută.

Are nevoie de:

sprijin bipartisan american.

Dar riscă să devină:

obiect în războiul politic intern american.

Aceasta este o vulnerabilitate clasică a statului client/partener:

politica aliatului tău poate deveni variabilă externă a securității tale.

XXXIII. 2020 pare pentru o clipă promițător

În iulie 2020 se negociază măsuri suplimentare de încetare a focului.

Efectul este real.

OSCE observă o scădere puternică a încălcărilor imediat după intrarea în vigoare a măsurilor. ([OSCE][29])

OHCHR constată o reducere foarte mare a victimelor civile din ostilități. ([OHCHR][30])

Aceasta demonstrează ceva important:

Actorii aveau încă capacitatea de a reduce violența când exista suficientă voință politică.

Conflictul nu era o mașină complet autonomă.

Deciziile contau.

XXXIV. Dar pacea militară parțială nu rezolvă conflictul politic

Chiar dacă nu se trage:

Crimeea rămâne anexată.

DPR și LPR rămân în afara controlului Kievului.

Frontiera nu revine complet la Ucraina.

Statutul politic nu este convenit.

Ucraina continuă apropierea occidentală.

Rusia continuă să vadă Ucraina ca problemă strategică.

Așadar avem:

nivel tactic: mai calm

dar:

nivel strategic: nerezolvat.

Este foarte posibil ca un sistem să pară stabil la suprafață chiar când presiunea structurală crește dedesubt.

XXXV. 2021: primul mare avertisment

În primăvara lui 2021, Rusia concentrează un număr mare de forțe în apropierea Ucrainei.

NATO descrie mișcarea drept cea mai mare concentrare rusească din zonă de după 2014 și cere dezescaladare. ([NATO][31])

O parte dintre trupe este ulterior retrasă.

Criza pare să scadă.

Aceasta poate produce o problemă cognitivă.

Prima alarmă:

nu duce la război.

A doua alarmă:

oamenii tind să creadă:

„și data trecută nu s-a întâmplat.”

Aceasta este problema:

warning fatigue.

XXXVI. Toamna lui 2021: trupele se adună din nou

În noiembrie, NATO observă din nou concentrații mari și neobișnuite de forțe ruse lângă Ucraina. ([NATO][32])

Până în ianuarie 2022, NATO vorbește de:

peste 100.000 de militari

în poziție, plus desfășurări importante în Belarus. ([NATO][33])

Aici apare diferența față de primăvară.

Nu avem doar:

trupe lângă Donbas.

Avem posibilitatea unei operațiuni pe mai multe axe:

nord;
est;
sud;
Crimeea;
Belarus.

Acesta este un semnal strategic cu totul diferit.

XXXVII. În vara lui 2021 apare și dimensiunea identitară explicită

Putin publică eseul despre „unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor”.

Argumentul de bază:

cele două popoare provin dintr-un spațiu istoric comun profund și separarea lor a fost amplificată de procese politice ulterioare.

Problema geopolitică apare când istoria trece de la:

„avem rădăcini comune”

la:

„suveranitatea ta actuală este artificială sau condiționată.”

Orice stat mic de lângă o mare putere devine extrem de sensibil când acea putere începe să conteste nu doar politica guvernului său, ci:

legitimitatea istorică a statalității sale.

Aceasta este diferența dintre:

conflict de interese

și

conflict ontologic.

XXXVIII. Ce este un conflict ontologic?

Conflict normal:

„Nu vreau să intri în NATO.”

Conflict ontologic:

„Nu sunt convins că identitatea ta națională separată este autentică.”

Primul poate fi negociat:

tratat;
neutralitate;
armament.

Al doilea este mult mai dificil.

Pentru că adversarul nu contestă doar ce faci.

Contestă:

cine ești.

În asemenea conflicte compromisul devine mai greu.

XXXIX. Nord Stream 2 este finalizat chiar în timp ce criza strategică crește

În 2021 conducta este practic finalizată și începe procesul de certificare.

În noiembrie, regulatorul german suspendă temporar procedura pentru motive juridice legate de structura operatorului. ([Bundesnetzagentur][34])

Europa este simultan:

profund dependentă energetic de Rusia;
îngrijorată militar de Rusia.

Aceasta produce una dintre cele mai mari contradicții ale strategiei europene.

security policy says:

descurajează Rusia.

energy policy says:

integrează-te profund cu Rusia.

Cele două politici porneau de la modele diferite despre comportamentul Moscovei.

XL. Germania pariază că interdependența va modera geopolitica

Logica poate fi formulată:

**Rusia are nevoie de bani europeni

Europa are nevoie de gaz

→ ambele părți pierd enorm într-un conflict → conflictul devine irațional.**

Problema cu modelul este:

statele nu maximizează doar:

PIB.

Maximizează uneori:

putere;
securitate;
prestigiu;
control teritorial.

Un actor poate accepta:

−10 economie

dacă percepe:

+20 securitate strategică.

Economiștii și geopoliticienii pot folosi funcții de utilitate diferite.

XLI. Putin formulează în decembrie 2021 problema la o scară mult mai mare decât Donbasul

La 17 decembrie 2021 Rusia publică proiecte de acorduri de securitate cu SUA și NATO.

Documentul propus SUA cere explicit ca Washingtonul:

să împiedice extinderea în continuare a NATO spre est și să refuze aderarea statelor fostei URSS.

Mai mult, propunerea cerea ca SUA să nu stabilească baze militare în state post-sovietice nemembre NATO și să nu dezvolte cooperare militară bilaterală cu acestea.

Un proiect separat privind NATO cerea și limitarea desfășurărilor militare la situația existentă la 27 mai 1997. ([Global Security][35])

Acesta este un moment critic.

Disputa nu mai este doar:

Donbas.

Devine:

arhitectura securității europene după 1991.

XLII. De ce anul 1997?

Pentru că 1997 este înainte ca marele val de extindere NATO spre est să producă:

Polonia în NATO;
România în NATO;
statele baltice în NATO etc.

Dacă aplici literal retragerea posturii militare către situația din 1997:

Europa Centrală și de Est ar rămâne membri NATO juridic,

dar cu o prezență militară aliată mult redusă.

Pentru Rusia:

buffer strategic recuperat parțial.

Pentru Polonia, România și statele baltice:

membri NATO cu protecție mai puțin credibilă.

Observă conflictul de interese.

Ceea ce Rusia numește:

indivisible security

Estul Europei poate interpreta:

securitate de clasa a doua.

XLIII. Și aici România intră direct în negocierile marilor puteri

Dacă NATO accepta revenirea posturii militare la 1997:

ar fi fost afectate:

NFIU România;
structurile multinaționale dezvoltate ulterior;
eventuale desfășurări aliate;
întreaga arhitectură de descurajare construită după 2014.

Iar disputa privind infrastructura de la Deveselu exista deja.

Pentru București apare o problemă istoric familiară:

pot Rusia și SUA negocia o arhitectură de securitate care modifică nivelul de securitate al României?

Poziția NATO:

nu acceptă o astfel de revenire la sfere de influență.

XLIV. NATO nu respinge orice negociere

Aceasta este o nuanță importantă.

În ianuarie 2022, NATO spune:

nu acceptăm:

închiderea Open Door;
dreptul Rusiei de veto asupra alegerilor altor state;
retragerea capacității de apărare a membrilor estici.

Dar propune negocieri privind:

controlul armamentelor;
rachete;
transparența exercițiilor;
prevenirea incidentelor;
comunicații;
măsuri de reducere a riscului. ([NATO][36])

Deci disputa nu era:

„Rusia vrea negocieri, NATO refuză orice discuție.”

Mai corect:

Rusia cere transformări structurale pe care NATO le consideră inacceptabile; NATO oferă negocieri într-un set mai restrâns de probleme tehnico-militare.

Aceasta este diferența.

XLV. Și Rusia nu cere doar „Ucraina neutră”

Aceasta este o altă simplificare frecventă.

În proiectul din decembrie 2021, cererile rusești merg dincolo de:

Ucraina nu intră în NATO.

Ele includ și:

restricții asupra cooperării SUA cu foste republici sovietice nemembre NATO;
limitări ale desfășurărilor;
restricții asupra anumitor arme;
retragerea către o arhitectură militară mai apropiată de situația pre-extindere.

Asta nu înseamnă că toate cererile erau imposibil de negociat.

Înseamnă că disputa era mult mai mare decât statutul Ucrainei.

Era:

cine stabilește regulile ordinii europene?

XLVI. NATO răspunde cu un principiu

Poziția alianței:

fiecare stat are dreptul să își aleagă propriile aranjamente de securitate.

În ianuarie 2022, Stoltenberg spune explicit că NATO nu va renunța la Open Door și că Rusia nu poate determina candidatura altui stat. ([NATO][33])

Aceasta este poziția liberal-juridică.

Dar Rusia răspunde cu un alt principiu:

securitatea unui stat nu trebuie obținută în detrimentul securității altuia.

Aceasta este interpretarea Moscovei a „indivisible security”.

Problema:

ambele principii sună rezonabil separat.

Aplicate la Ucraina:

intra în conflict.

XLVII. Două principii care nu se pot satisface simultan

Principiul A

Ucraina este suverană.

Poate decide:

vreau NATO.

Principiul B

Rusia poate spune:

aderarea Ucrainei îmi reduce grav securitatea.

Dacă accepți complet A:

Rusia nu are veto.

Dacă accepți complet B:

Ucraina nu mai are autonomie strategică deplină.

Nu există o rezolvare matematică perfectă.

Ai nevoie de:

compromis;
neutralitate garantată;
arms control;
zonă demilitarizată;
integrare alternativă;

un actor impune rezultatul prin putere.

În februarie 2022 Rusia va alege ultima variantă.

XLVIII. Dar aderarea Ucrainei la NATO nu era iminentă în februarie 2022

Acest detaliu este esențial.

NATO păstra declarația din 2008:

Ucraina va deveni membră.

Ucraina își înscrisese obiectivul în Constituție.

Cooperarea militară creștea.

Dar:

Ucraina nu avea MAP;
nu exista dată;
nu exista consens politic clar între toți aliații pentru aderare rapidă;
conflictul teritorial făcea aderarea și mai complicată.

Așadar:

direcția exista.

Dar:

aderarea imediată nu.

Aceasta produce o întrebare strategică profundă:

dacă Rusia credea că tendința de lungă durată era ireversibilă, putea considera că trebuie să acționeze înainte ca fereastra militară să se închidă?

Aceasta poate explica timing-ul.

Nu îl legitimează juridic.

XLIX. Este diferența dintre explicație și justificare

Putem explica:

frica rusă de NATO;
rolul Crimeei;
memoria istorică;
Deveselu;
exercițiile;
extinderea NATO;
schimbarea identității ucrainene.

Niciuna dintre acestea nu transformă automat:

invadarea unui stat vecin

într-o acțiune legală.

La 2 martie 2022, Adunarea Generală ONU va adopta rezoluția „Aggression against Ukraine”, cerând Federației Ruse retragerea forțelor. ([Official Document System][37])

Acesta este stratul juridic.

Stratul cauzal rămâne mult mai complex.

Cele două trebuie păstrate separat.

L. Ce credea Occidentul că va face Putin?

La sfârșitul lui 2021, serviciile americane ajung la concluzia că pregătirile pot indica o invazie foarte mare.

Washingtonul începe o strategie neobișnuită:

declassification as deterrence.

Informații despre planurile și concentrarea rusă sunt publicate preventiv.

Scopurile posibile:

eliminarea surprizei;
construirea coaliției;
creșterea costului propagandistic al unui false flag;
descurajarea Rusiei.

Aceasta este intelligence folosit nu pentru secret:

ci pentru:

public signalling.

LI. De ce mulți europeni și chiar ucraineni rămân sceptici?

Pentru că invazia totală pare irațională.

Costuri enorme.

Sancțiuni.

Ocupația unei țări de peste 40 milioane de oameni.

Posibilă insurgență.

Distrugerea relației economice cu Europa.

De aici:

„Putin bluffează pentru concesii.”

Și aceasta nu era o ipoteză stupidă.

Rusia mai folosise concentrarea de trupe pentru coercive diplomacy.

Problema este că:

un bluff militar credibil trebuie să semene foarte mult cu pregătirea unui atac real.

Până când nu atacă:

nu poți ști sigur care dintre cele două este.

LII. Coercive diplomacy

Imaginează:

Rusia concentrează 150.000 de militari.

Spune:

schimbați arhitectura de securitate.

Occidentul are două interpretări.

A

Dacă refuzăm, Rusia atacă.

B

Rusia nu își poate permite atacul și încearcă doar să ne sperie.

Dacă Occidentul cedează sub A:

Rusia câștigă fără război.

Dacă Occidentul refuză sub B și B este fals:

războiul începe.

Aceasta este:

brinkmanship.

Împingi sistemul spre marginea prăpastiei pentru a-l obliga pe adversar să cedeze primul.

LIII. Dar brinkmanship devine periculos când nu există rampă de ieșire

Kennedy și Hrușciov în Cuba găsiseră o soluție prin care:

URSS retrage rachetele;
SUA promite să nu invadeze Cuba;
rachetele americane din Turcia sunt retrase ulterior discret.

Ambele părți pot spune intern:

am obținut ceva.

În iarna 2021–2022, spațiul de compromis este mult mai greu.

Putin cere:

no NATO Ukraine + rollback strategic.

NATO spune:

Open Door nu se negociază.

Rămân subiectele tehnice.

Dar problema identitar-strategică centrală rămâne blocată.

LIV. Nord Stream 2 devine parte din sancțiunea înaintea războiului

Până în februarie 2022, Washingtonul și Berlinul discută ce se va întâmpla cu proiectul dacă Rusia atacă.

Apare logica:

dacă invadezi, pierzi conducta.

După ce Rusia recunoaște DPR și LPR la 21 februarie, guvernul german oprește procesul de certificare Nord Stream 2, invocând deteriorarea situației geopolitice. ([BMWK][38])

Un proiect de miliarde construit pentru interdependență devine:

instrument de coercive economic diplomacy.

În numai câteva zile teoria:

gaz → pace

începe să se transforme în:

gaz → sancțiune.

LV. 21 februarie: Putin schimbă cadrul

Putin recunoaște independența așa-numitelor Republici Populare Donețk și Lugansk.

În discursul său, problema este prezentată mult mai larg decât Donbasul.

Este discutată:

istoria Ucrainei;
Lenin;
URSS;
NATO;
Occidentul;
securitatea rusă.

Acest lucru este important.

Dacă obiectivul ar fi fost numai:

protejarea Donbasului,

argumentația strategică ar fi putut rămâne locală.

Dar discursul indică o problemă:

cu însăși orientarea și statalitatea Ucrainei post-sovietice.

Asta va deveni evident trei zile mai târziu.

LVI. Recunoașterea DPR/LPR distruge practic logica Minsk

Minsk presupunea:

Donbas = Ucraina

dar cu:

statut special.

Recunoașterea spune:

Donbas separat = state independente, cel puțin pentru teritoriile revendicate de cele două entități.

Aceasta este o schimbare ontologică.

De aceea data de:

21 februarie 2022

este probabil adevăratul moment al morții formale a Minsk ca proiect politic.

Nu 24 februarie.

LVII. Următoarea întrebare: ce teritoriu recunoaște Rusia?

DPR și LPR revendicau întregile regiuni administrative Donețk și Luhansk.

Dar separatiștii nu controlau tot acel teritoriu.

Dacă Rusia le recunoaște în frontierele revendicate:

atunci părți aflate sub control ucrainean devin, în logica Moscovei:

„teritorii ocupate ale unor state independente.”

Acesta poate crea automat justificarea internă pentru:

ofensivă militară.

Recunoașterea juridică devine pregătire strategică.

LVIII. 24 februarie 2022 demonstrează că obiectivul era mai mare decât Donbasul

Forțele ruse nu atacă doar linia Donbasului.

Atacă din:

Belarus spre Kiev;
Rusia spre nord-est;
Donbas;
Crimeea spre sudul Ucrainei.

Aceasta este o operațiune la scară națională.

Prin urmare, explicația:

„Rusia a intrat exclusiv pentru a apăra republicile Donbasului”

nu poate explica geometria operațiunii.

Kievul este la sute de kilometri de Donbas.

Operațiunea indică un obiectiv de:

schimbare strategică a întregii Ucraine.

Despre exact ce obiective, plan și eșec inițial vom vorbi în Lecția 14.

LIX. Ce spunea Rusia că urmărește?

În discursul din 24 februarie, Putin formulează obiective precum:

protejarea Donbasului;
„demilitarizarea” Ucrainei;
„denazificarea” Ucrainei;
neutralizarea unei amenințări strategice percepute.

Termenii sunt intenționat largi.

„Demilitarizare” poate însemna:

distrugerea anumitor capabilități;
control asupra dimensiunii armatei;
înfrângerea completă a forțelor armate.

„Denazificare” este și mai vag.

Zelenski însuși este evreu, iar partidul său câștigase alegerile cu o majoritate uriașă.

Există extrema dreaptă ucraineană.

Dar existența unor grupuri extremiste nu echivalează cu caracterizarea întregului stat drept nazist.

Din nou vedem tehnica:

real element → generalizare totală.

LX. De ce termenul „nazist” este atât de puternic în Rusia?

Pentru că Marele Război pentru Apărarea Patriei este unul dintre principalele mituri fondatoare ale statului rus contemporan.

URSS pierde aproximativ 27 milioane de oameni în al Doilea Război Mondial.

Victoria asupra nazismului devine:

memorie familială;
legitimare politică;
identitate.

Dacă adversarul poate fi etichetat:

fascist,

lupta împotriva lui devine legată simbolic de:

1941–1945.

Asta mobilizează o memorie morală extraordinar de puternică.

Propaganda eficientă conectează conflictul nou la:

archetype vechi.

LXI. Dar există într-adevăr extrema dreaptă în Ucraina?

Da.

Au existat și există:

grupări ultranaționaliste;
simboluri controversate;
formațiuni cu origini radicale, inclusiv Azov.

Asta trebuie studiat.

Dar întrebarea corectă este:

câtă putere au în sistem?

În alegeri, partidele de extremă dreaptă au avut în general rezultate foarte reduse la nivel național în epoca Zelenski.

Așadar:

există extremă dreaptă

nu conduce logic la:

stat nazist.

Exact cum existența unui partid neo-nazist într-o democrație occidentală nu transformă automat statul într-un Reich.

LXII. Ucraina nu este nici democrație perfectă

E important să nu cădem în propaganda inversă.

Ucraina înainte de 2022 are probleme serioase:

corupție;
oligarhi;
instituții imperfecte;
influență media;
naționalism;
probleme ale statului de drept.

Dar regimul are:

alegeri competitive;
alternanță;
opoziție;
transferuri de putere.

Ianukovici pierde puterea.

Poroșenko pierde alegerile.

Zelenski câștigă.

Asta contează.

Un sistem imperfect poate fi totuși categoric diferit de o dictatură.

LXIII. 2019 demonstrează acest lucru foarte bine

Președintele în exercițiu:

Petro Poroșenko.

Pierde.

Primește:

24,45%.

Zelenski:

73,22%. ([Центральна виборча комісія][39])

Poroșenko acceptă rezultatul.

Puterea este transferată.

Acest mecanism — liderul pierde și pleacă — este una dintre cele mai simple, dar profunde teste ale unei democrații funcționale.

Nu dovedește că Ucraina este perfectă.

Dar contrazice imaginea unui stat totalitar nazist.

LXIV. Războiul informațional folosește rareori minciuna 100% inventată

Ia trei propoziții.

1.

„Există neo-naziști în Ucraina.”

Adevărat.

2.

„Unele formațiuni ultranaționaliste au luptat în Donbas.”

Adevărat.

3.

„Prin urmare Ucraina este controlată de naziști și trebuie denazificată militar.”

Nu rezultă din primele două.

Tehnica este:

premise parțial adevărate → concluzie disproporționată.

Aceasta este o skill importantă pentru toate narațiunile geopolitice.

LXV. Același test trebuie aplicat narațiunilor occidentale

1.

„NATO este o alianță defensivă în tratatul său.”

Adevărat.

2.

„Statele estice au cerut voluntar aderarea.”

Adevărat.

3.

„Prin urmare extinderea NATO nu putea fi percepută strategic de Rusia drept amenințare.”

Nu rezultă.

Un actor poate percepe o alianță declarativ defensivă ca amenințare.

A înțelege această percepție nu înseamnă:

Rusia are drept de veto.

Dar un model geopolitic trebuie să includă:

perception.

Altfel nu poate prezice reacția.

LXVI. Aici vedem de ce moralismele simple au putere predictivă slabă

Model:

„NATO e bun, Rusia e rea.”

Poate produce o poziție normativă.

Dar nu explică:

timing;
percepția Kremlinului;
escaladarea;
Deveselu;
Georgia;
revoluțiile colorate.

Model:

„NATO e agresor, Rusia doar reacționează.”

Nu explică:

agency-ul est-europenilor;
anexarea Crimeei;
presiunea asupra Ucrainei;
atacul asupra Kievului;
faptul că Ucraina nu era pe cale să intre imediat în NATO.

Avem nevoie de:

model mecanic, nu slogan.

LXVII. Modelul mecanic 2014–2022

Îl construim lent.

**Maidan → pierderea influenței ruse la Kiev**

**pierdere de influență → Crimeea + sprijin pentru separatism**

**Crimeea/Donbas → Ucraina percepe Rusia drept amenințare existențială**

**amenințare → apropiere NATO + reformă militară**

**apropiere NATO → Rusia percepe Ucraina ca tot mai greu de recuperat în propria orbită**

**armata ucraineană se întărește → costul unei intervenții viitoare crește**

**sprijin NATO în societatea ucraineană crește → neutralitatea devine mai puțin probabilă**

Kremlinul percepe fereastra strategică închizându-se

→

presiune militară 2021.

Acesta este un feedback loop de escaladare.

LXVIII. Problema „ferestrei care se închide”

În strategie există conceptul:

window of opportunity.

Să presupunem că Rusia crede:

2021: Ucraina nu este NATO.

2025: Ucraina va fi mult mai bine înarmată.

2030: poate fi mult mai integrată occidental.

Atunci un actor poate ajunge la concluzia:

dacă trebuie să folosim forța, costul este mai mic acum decât peste zece ani.

Aceasta nu înseamnă că această estimare era corectă.

Înseamnă că:

percepția trendului poate produce război preventiv.

Același mecanism apare înainte de 1914.

LXIX. Exact de aceea analogia cu 1914 este interesantă, dar nu identică

În 1914:

Germania se teme că Rusia devine mai puternică.

Apare logica:

acum sau niciodată.

În 2021–2022:

este posibil ca liderii ruși să fi perceput Ucraina ca devenind:

mai militar capabilă;
mai occidentală;
mai greu de constrâns.

Apare din nou:

costul acțiunii crește în timp.

Dar analogia are limite.

Nu avem aceleași:

alianțe;
regimuri;
obiective.

Este un pattern strategic.

Nu repetarea mecanică a istoriei.

LXX. De ce Occidentul nu oferă Ucrainei pur și simplu NATO în 2021?

Pentru că acest lucru putea chiar declanșa războiul pe care încerca să îl evite.

Dacă NATO anunță:

Ucraina intră luna viitoare,

Rusia poate simți că fereastra se închide definitiv.

Dacă NATO spune:

Ucraina nu va intra niciodată,

încalcă propriul Open Door și oferă Moscovei un veto.

Prin urmare alianța menține:

strategic ambiguity.

Dar exact ambiguitatea poate fi:

flexibilitate;
sau instabilitate.

Depinde de adversar.

LXXI. Ucraina rămâne în cea mai periculoasă poziție

Are:

promisiunea politică a viitoarei aderări;
cooperare NATO;
echipamente;
training.

Nu are:

garanția NATO.

Este aproape definiția:

grey-zone security trap.

Destul de occidentalizată încât Moscova o percepe drept pierdere.

Destul de neintegrată încât Moscova poate calcula că NATO nu va intra direct în război pentru ea.

Georgia 2008 oferise deja un precedent.

LXXII. De ce NATO nu promite să lupte direct pentru Ucraina?

Pentru că Ucraina nu este membră.

Dacă Rusia atacă România:

Articolul 5 devine relevant.

Dacă Rusia atacă Ucraina:

fiecare stat NATO decide:

sancțiuni;
arme;
informații;
eventual intervenție.

Nu există obligație automată de război.

Această diferență este vitală.

Și Kremlinul o știa.

LXXIII. Ce înseamnă deterrence dacă adversarul știe că nu vei lupta direct?

Trebuie să îl descurajezi prin:

costuri indirecte.

Occidentul avertizează:

sancțiuni extraordinare;
izolare;
ajutor militar pentru Ucraina;
întărirea NATO.

Problema:

Putin trebuie să creadă că:

costul > beneficiul.

Dacă Putin crede:

Ucraina va cădea rapid;
guvernul se va prăbuși;
Occidentul se va divide;
sancțiunile vor fi suportabile;

deterrence eșuează.

Prin urmare:

deterrence is in the mind of the adversary.

Nu în comunicatul tău de presă.

LXXIV. Și aici ajungem la o întrebare crucială: ce credea Kremlinul despre Ucraina?

Comportamentul inițial din 2022 va sugera că exista probabil o subestimare gravă a:

rezistenței ucrainene;
coeziunii statului;
performanței armatei;
reacției occidentale.

Dacă planifici pe baza:

Kievul cade în câteva zile,

costul estimat este mic.

Dacă realitatea este:

război de ani,

toată funcția de decizie se schimbă.

Dar decizia este luată pe:

estimarea dinainte,

nu pe:

realitatea cunoscută ulterior.

Vom analiza problema intelligence failure în lecția următoare.

LXXV. În februarie 2022 mai existau opțiuni diplomatice?

Da, în sensul că negocierile nu erau fizic imposibile.

NATO oferea discuții despre:

rachete;
exerciții;
transparență;
arms control;
risk reduction. ([NATO][36])

Rusia dorea:

garanții împotriva extinderii NATO;
reducerea prezenței militare occidentale;
o revizuire mult mai largă a sistemului post-1997.

Problema este:

zona de acord era mai mică decât zona de conflict.

Nu știm dacă un compromis mai creativ ar fi prevenit invazia.

Counterfactual-ul rămâne deschis.

Dar știm că unele teme tehnice erau negociabile.

LXXVI. Neutralitatea Ucrainei era posibilă?

Teoretic:

da.

Existau modele:

Austria;
Finlanda din Războiul Rece.

Dar pentru o neutralitate stabilă ai nevoie de:

acordul Ucrainei;
acordul Rusiei;
acordul marilor puteri occidentale;
garanții credibile;
reguli privind armamentul;
mecanism de enforcement.

Și apare imediat întrebarea:

după Crimeea și Budapest Memorandum, de ce ar avea Kievul încredere într-o nouă garanție?

Neutralitatea are nevoie de:

trust.

Iar trust-ul era aproape distrus.

LXXVII. Finlandizarea este și ea adesea înțeleasă greșit

Finlanda din Războiul Rece:

rămâne democratică;
capitalistă;
occidentală economic;

dar își limitează politica externă pentru a nu provoca URSS.

Ar fi putut Ucraina obține:

democrație + UE economic + neutralitate militară?

Poate.

Dar Rusia trebuia să accepte:

independența politică deplină a Kievului;

iar Ucraina trebuia să accepte:

limitarea libertății de alianță.

După 2014, ambele erau mult mai greu de vândut politic.

LXXVIII. Minsk și neutralitatea aveau aceeași problemă

Ambele presupuneau:

compromis.

Dar după opt ani de război:

fiecare tabără putea interpreta compromisul drept:

capitulare.

Aici apare un fenomen important:

audience costs.

Liderul nu negociază doar cu adversarul.

Negociază și cu:

propriul electorat;
propria armată;
propriile elite.

Zelenski poate dori compromis.

Dar trebuie să îl vândă unei societăți care a pierdut teritoriu și oameni.

Putin poate dori compromis.

Dar trebuie să îl vândă unui sistem politic căruia i-a spus ani întregi că NATO este amenințare existențială.

Retorica limitează ulterior opțiunile.

LXXIX. Propaganda poate deveni capcană pentru cel care o produce

Dacă ani întregi spui:

Ucraina este capturată de naziști.

La un moment dat apare întrebarea:

de ce nu faci nimic?

Dacă spui:

NATO transformă Ucraina în armă împotriva Rusiei.

Întrebarea:

cât timp mai așteptăm?

Astfel propaganda destinată mobilizării populației poate modifica și:

decision environment al elitei.

Liderii pot începe să creadă propriul framing sau pot deveni prizonierii lui.

LXXX. 2021–2022 este un exemplu de escalation ladder

Putem reprezenta:

concentrare militară

↓

amenințare diplomatică

↓

cereri de securitate

↓

negocieri

↓

refuzul unor cereri centrale

↓

noi desfășurări

↓

recunoașterea DPR/LPR

↓

trupe ruse oficial în Donbas

↓

invazie la scară largă.

La fiecare treaptă:

costul retragerii politice crește.

Dacă mobilizezi 100.000+ militari și apoi nu obții nimic:

poți părea slab.

Aceasta este:

commitment trap.

LXXXI. O mobilizare poate crea presiune asupra celui care a mobilizat-o

Pare că doar adversarul este presat.

Dar armata ta costă.

Trupele așteaptă.

Echipamentele sunt concentrate.

Prestigiul liderului este investit.

Dacă cererile sunt publice:

retragerea fără concesii pare eșec.

Astfel:

amenințarea menită să creeze leverage

poate reduce:

libertatea ta proprie de manevră.

Brinkmanship este periculos și pentru cel care îl practică.

LXXXII. Ce se întâmplă cu Nord Stream 2 ne arată exact schimbarea regimului internațional

2015:

conducta poate fi prezentată ca proiect economic.

2021:

proiect juridic și geopolitic controversat.

22 februarie 2022:

Germania blochează procesul după recunoașterea DPR/LPR. ([BMWK][38])

În câteva zile:

un activ economic de miliarde devine:

casualty of geopolitics.

Acesta este sfârșitul unei iluzii importante:

economia poate fi complet separată de securitate.

LXXXIII. România privește această criză cu o memorie istorică foarte diferită de Germania

Germania putea privi Rusia prin:

comerț;
Ostpolitik;
interdependență.

România are și altă memorie:

1812;
1877–1878;
1940;
ocupația sovietică;
comunismul.

Iar geografia:

România este aproape de:

Ucraina;
Republica Moldova;
Crimeea;
Transnistria.

Prin urmare, același comportament rusesc produce percepții diferite în:

Berlin

și

București.

Statele nu au doar interese.

Au și:

historical memory.

LXXXIV. Deveselu devine simbol în propaganda rusă

Pentru NATO:

defensive missile defence.

Pentru Rusia:

posibil element al infrastructurii americane de strike și parte din apropierea militară americană de granițele sale.

Adevărul tehnic privind configurația efectiv instalată poate fi analizat separat.

Dar geopolitic:

Deveselu are valoare simbolică.

O fostă țară a Pactului de la Varșovia găzduiește infrastructură americană.

Din perspectiva istoriei ruse post-1991:

acesta este exact genul de imagine care alimentează narațiunea:

„am pierdut Războiul Rece și sistemul advers a ocupat spațiul abandonat.”

Din perspectiva României:

„am ieșit dintr-o sferă de influență și am ales o alianță care ne protejează.”

Aceeași bază.

Două povești.

LXXXV. Acesta este motivul pentru care România nu poate analiza războiul doar moral

Pentru România contează concret:

cine controlează Crimeea;
cine controlează Odessa;
cine controlează gurile Dunării;
ce se întâmplă în Republica Moldova;
cine controlează Marea Neagră.

Dacă Rusia ar controla întreaga coastă ucraineană până la gurile Dunării:

geografia strategică a României s-ar schimba enorm.

Nu este ideologie.

Este hartă.

De aceea războiul din Ucraina devine direct problemă de securitate românească.

LXXXVI. Gurile Dunării revin din nou

În lecțiile despre:

Imperiul Otoman;
Rusia țaristă;
Războiul Crimeii;
1877;
cele două războaie mondiale

am urmărit mereu:

Dunărea → Marea Neagră.

În 2022 același nod apare din nou.

Sudul Ucrainei înseamnă:

Odessa;
litoral;
acces spre Transnistria;
apropiere de Delta Dunării.

Dacă ai privit toate lecțiile ca sistem, acest lucru nu mai pare coincidență.

Geografia este stratul cel mai persistent al jocului.

LXXXVII. Și Transnistria apare în calcul

În Republica Moldova există deja:

regim separatist;
trupe ruse;
depozite de muniție.

Dacă forțele ruse ar ajunge din Crimeea până la Odessa și mai departe:

ar putea teoretic crea:

continuitate terestră către Transnistria.

Acest scenariu ar schimba radical securitatea:

Moldovei;
României;
flancului NATO.

Vom vedea în 2022 că ofensiva sudică rusă va face această posibilitate mult mai mult decât o abstracție.

LXXXVIII. Putem acum construi modelul românesc al perioadei

**2014 → Rusia ia Crimeea**

**Crimeea → balanța Mării Negre se schimbă**

NATO reacționează

**2015–2016 → NFIU + comandamente + Deveselu + tFP**

România devine mai integrată militar în SUA/NATO

Rusia percepe infrastructura NATO mai aproape

relația Rusia–NATO se înrăutățește

**2021 → concentrare militară lângă Ucraina**

**2022 → criză la câteva sute de kilometri de România.**

România nu este spectator.

Este pe:

flanc.

LXXXIX. Ce a eșuat: Minsk sau strategia mai mare?

Poate că întrebarea:

„de ce a eșuat Minsk?”

este prea mică.

Minsk încerca să rezolve Donbasul.

Dar conflictul mai mare era:

orientarea geopolitică a Ucrainei.

Chiar dacă Donbasul era rezolvat tehnic:

Ucraina dorea UE;
tot mai mulți ucraineni doreau NATO;
Rusia dorea să împiedice integrarea strategică occidentală.

Așadar Minsk trata:

simptom regional.

Nu rezolva:

conflictul sistemic.

De aceea chiar un Minsk perfect implementat putea să nu rezolve toate tensiunile Rusia–Ucraina.

XC. Și Crimeea nici măcar nu era rezolvată de Minsk

Aceasta este foarte important.

Minsk era despre:

Donbas.

Crimeea rămânea:

rusă de facto;
ucraineană de jure în viziunea Kievului și majorității comunității internaționale.

Deci chiar dacă Donbasul intra în pace:

exista în continuare:

conflict teritorial fundamental.

Un tratat de pace parțial nu este pace completă.

XCI. 2014–2022 nu este „opt ani de pace”

Dar nici:

„opt ani de război la aceeași intensitate.”

Este mai corect:

low-intensity war + diplomatic management + military adaptation.

Frontul:

îngheață parțial.

Diplomația:

continuă.

Armatele:

se pregătesc.

Sancțiunile:

continuă.

Propaganda:

crește.

Încrederea:

scade.

Acesta este un sistem extrem de periculos tocmai pentru că pare stabil.

XCII. Este aproape ca o falie tectonică

La suprafață:

ani întregi fără mare schimbare teritorială.

Sub suprafață:

presiunea se acumulează.

Ucraina se înarmează.
Rusia se înarmează.
NATO se adaptează.
tratatele de arms control se degradează.
identitățile se separă.
interdependența energetică crește.
narațiunile devin tot mai incompatibile.

Apoi:

rupture.

Februarie 2022.

XCIII. De ce 24 februarie este atât de important în istoria europeană?

Pentru că nu este o simplă escaladare locală.

Este revenirea:

războiului de mare intensitate între state în Europa.

Forțe terestre masive.

Rachete.

Aviație.

Operațiuni pe sute de kilometri.

Obiectiv strategic asupra capitalei unui stat european mare.

Începând din acel moment, aproape toate ipotezele europene după 1991 trebuie reevaluate:

energie;
apărare;
NATO;
neutralitate;
arme;
industrie militară.

Este:

systemic shock.

XCIV. Dar dacă vrem să înțelegem de ce a început, nu putem porni analiza la 24 februarie

Trebuie să avem:

1917?

1945?

1991?

2008?

2014?

2015?

2021?

Fiecare dată explică alt strat.

Aceasta este frumusețea și pericolul istoriei cauzale.

Dacă începi povestea la:

2022

Rusia pare să atace din senin.

Dacă începi la:

2014

vezi războiul anterior.

Dacă începi la:

1991

vezi problema ordinii post-sovietice.

Dacă începi la:

1945

vezi Războiul Rece.

Dar dacă începi în:

1240

poți ajunge să pretinzi că totul era inevitabil.

Trebuie să alegem nivelul de istorie care explică fără să transforme cauzalitatea în destin.

XCV. Modelul corect are mai multe scale temporale

Long durée

Geografia Rusia–Europa–Marea Neagră.

Medium durée

Ordinea post-1991 și extinderea instituțiilor occidentale.

Short durée

Maidan → Crimeea → Donbas.

Immediate causes

acumularea militară din 2021;
cererile din decembrie;
eșecul negocierilor;
recunoașterea DPR/LPR;
decizia Kremlinului de a ataca.

Cauza imediată nu trebuie confundată cu:

contextul structural.

XCVI. De ce această distincție contează?

Imaginează un incendiu.

Structură:

clădire din lemn.

Condiție:

secetă.

Vulnerabilitate:

instalație electrică veche.

Trigger:

scânteie.

Dacă spui:

„scânteia este singura cauză”

pierzi sistemul.

Dacă spui:

„clădirea era din lemn, deci scânteia nu contează”

tot greșești.

Pentru 2022:

structura și decizia sunt ambele necesare analizei.

XCVII. Războiul nu era matematic inevitabil

Aceasta este una dintre cele mai importante concluzii.

În 2021 existau scenarii:

nou conflict înghețat;
acord temporar;
neutralitate negociată;
arms control;
continuarea status quo.

Decizia pentru invazie nu era scrisă în geografie.

Geografia creează:

constrângeri și stimulente.

Oamenii aleg.

Vladimir Putin și conducerea rusă aleg, în februarie 2022, escaladarea la scară largă.

Acesta este:

agency.

XCVIII. Și exact aici avem limita explicației „NATO a provocat războiul”

Extinderea NATO poate fi:

variabilă cauzală;
sursă a percepției de amenințare;
parte a contextului.

Dar între:

percepție de amenințare

și:

invazie

există:

decizia.

Alte răspunsuri existau:

reînarmare;
sancțiuni;
alianțe;
negociere;
neutralizarea prin economie;
continuarea conflictului înghețat.

A explica motivul actorului nu îl transformă în robot fără alternative.

XCIX. Și avem aceeași limită pentru explicația „Putin a făcut totul pentru că este imperialist”

Aceasta poate explica o parte importantă:

viziunea istorică;
dorința de influență;
percepția Ucrainei.

Dar nu explică suficient:

de ce 2022 și nu 2017;
de ce după acumularea militară;
de ce cererile de securitate;
de ce rolul NATO;
de ce refacerea armatei ucrainene.

Avem nevoie de:

ideologie × oportunitate × putere × percepție × decizie.

C. Modelul complet de escaladare

Putem acum scrie cea mai importantă buclă a lecției:

Rusia dorește menținerea Ucrainei în afara NATO

↓

intervenția rusă din 2014 amenință Ucraina

↓

Ucraina caută mai mult sprijin occidental

↓

NATO și SUA instruiesc și echipează Ucraina

↓

societatea ucraineană devine mai favorabilă NATO

↓

Rusia vede Ucraina apropiindu-se mai mult de NATO

↓

Rusia crește presiunea

↓

Ucraina caută și mai mult sprijin NATO

↓

security dilemma amplificat.

Aceasta este bucla.

Dar în 2021, Kremlinul încearcă să o rupă prin:

coercive diplomacy.

Când aceasta nu produce arhitectura cerută:

o rupe prin:

forță militară.

CI. Paradoxul strategic

Dacă obiectivul Rusiei era:

mai puțin NATO lângă Rusia,

efectul pe termen lung poate fi opus.

Orice stat vecin observă ce se întâmplă cu Ucraina și întreabă:

care este cea mai bună asigurare împotriva unei intervenții similare?

Răspunsul poate deveni:

NATO.

Aceasta este o posibilă formă de:

strategic self-defeat.

Dar efectele complete apar după 2022 și le vom analiza separat.

CII. România și această buclă

România privește:

Georgia 2008

apoi:

Crimeea 2014

apoi:

Donbas

apoi:

acumularea din 2021.

Concluzia strategică la București nu devine:

NATO este problema.

Devine:

avem nevoie de mai multă prezență NATO.

Iar Moscova observă:

NATO își întărește flancul.

Așadar:

acțiunea rusă întărește NATO

iar:

NATO mai puternic confirmă narațiunea rusă despre încercuire.

Feedback loop.

CIII. Acesta este pattern-ul fundamental al security dilemma

Actor A spune:

mă înarmez pentru că mi-e frică de tine.

Actor B vede:

te înarmezi.

Nu poate observa perfect:

intenția.

Observă:

capabilitatea.

Se înarmează.

Actor A spune:

vedeți? am avut dreptate.

Aici ajută:

arms control;
transparență;
verificare;
canale de comunicare.

Exact mecanismele care se degradează în această epocă.

CIV. De ce sunt importante tratatele chiar dacă „oricum pot fi încălcate”?

Aceasta este o obiecție frecventă.

Un firewall poate fi spart.

Nu rezultă:

firewall-ul este inutil.

Un tratat:

reduce incertitudinea;
produce inspecții;
definește încălcarea;
creează cost reputațional;
oferă canale.

Când dispare:

statele trebuie să estimeze worst case.

Worst-case planning produce:

mai mult armament.

Deci instituțiile nu elimină anarhia internațională.

O reduc.

CV. Ce a făcut Minsk bine?

Este ușor, după 2022, să spunem:

nimic.

Dar este fals.

Minsk:

reduce intensitatea războiului față de 2014–2015;
creează linie de contact;
permite schimburi de prizonieri;
produce mecanism diplomatic;
permite monitorizare OSCE;
împiedică ani întregi revenirea la un război total.

Asta nu este pace.

Dar:

conflict management este mai bun decât conflict nelimitat.

CVI. Ce a făcut Minsk prost?

Nu a eliminat:

conflictul asupra frontierei;
problema Crimeei;
incompatibilitatea geopolitică;
leverage-ul militar;
lipsa de încredere.

Și a construit un sequencing suficient de ambiguu încât fiecare tabără putea spune:

adversarul trebuie să facă primul pas.

Aceasta transformă acordul într-o:

mutual hostage structure.

CVII. Acordurile de pace trebuie proiectate și împotriva neîncrederii

Un acord robust ar avea nevoie de:

faza 1:

ceasefire verificat;

faza 2:

retragere verificată;

faza 3:

forță internațională / monitorizare robustă;

faza 4:

control gradual al frontierei;

faza 5:

alegeri;

faza 6:

statut constituțional;

cu:

enforcement automat dacă un actor încalcă.

Minsk avea o parte dintre elemente.

Dar nu avea un actor suficient de puternic și acceptat de toți care să impună secvența.

Asta este diferența dintre:

agreement

și

enforceable settlement.

CVIII. De ce nu trimite ONU peacekeepers?

Această idee a fost discutată în diferite forme.

Dar:

Rusia are veto în Consiliul de Securitate;
Ucraina și Rusia nu ar accepta neapărat același mandat;
întrebarea controlului frontierei reapare.

O forță ONU care patrulează doar linia de contact:

poate consolida entitățile separatiste.

Una care patrulează și frontiera ruso-ucraineană:

reduce leverage-ul rusesc.

Diferența de mandat schimbă rezultatul geopolitic.

Nici peacekeeping-ul nu este neutru în design.

CIX. 2022 este failure of conflict management

Din 2014 până în 2021 sistemul reușise:

să împiedice războiul să devină mult mai mare.

În februarie 2022 sistemul eșuează.

Nu înseamnă că un singur actor controlează toate cauzele.

Dar decizia finală de a transforma conflictul într-o invazie multi-axă este luată de conducerea Federației Ruse.

Această distincție ne permite să spunem simultan:

conflictul are istorie complexă

și:

escaladarea la războiul din 2022 nu era inevitabilă.

CX. Și acesta este probabil cel mai matur mod de a privi cauzalitatea

Nu:

„un singur vinovat explică tot.”

Nici:

„toți sunt la fel de vinovați.”

Ci:

Contextul poate avea multe cauze.

Deciziile pot avea responsabilități diferite.

Aceasta este o diferență enormă.

Poți spune:

NATO enlargement contribuie la mediul strategic.

Occidentul a făcut erori.

Minsk a avut defecte.

Ucraina a încălcat anumite obligații și a avut propriile probleme.

Rusia avea preocupări strategice reale.

Și totuși:

nimic din acestea nu transformă mecanic invazia la scară largă într-un rezultat obligatoriu.

Ideile-cheie

Războiul ruso-ucrainean nu începe în 2022; faza armată începe în 2014.

Minsk I și II au redus conflictul, dar nu l-au rezolvat.

Minsk II era atât acord militar, cât și proiect de transformare constituțională a Ucrainei.

Principala problemă a Minsk era sequencing-ul dintre securitate și soluția politică.

Kievul dorea securitate și control mai robust înainte de alegeri; Moscova și formațiunile separatiste insistau pe implementarea componentei politice.

OSCE putea monitoriza, dar nu putea impune pacea.

Încălcări ale ceasefire-ului au fost documentate de ambele părți ale liniei de contact. ([OSCE][14])

Rusia a prezentat oficial conflictul mult timp drept conflict intern ucrainean în care Moscova era mediator, în timp ce Ucraina și statele occidentale au tratat Rusia drept parte centrală a conflictului.

Cifra de aproximativ 14.000 de morți înainte de 2022 reprezintă toate principalele categorii de victime ale războiului, nu „14.000 de civili uciși de Kiev”. ([The United Nations in Ukraine][1])

Până la sfârșitul lui 2021, ONU estima cel puțin 3.404 civili morți.

În 2021 au fost înregistrate doar 25 de decese civile legate de conflict, cel mai mic bilanț anual de după 2014. ([The United Nations in Ukraine][16])

Acordurile de încetare a focului din 2020 au demonstrat că actorii puteau reduce masiv violența atunci când regulile erau respectate.

Ucraina a utilizat perioada 2014–2022 pentru a-și reconstrui profund armata.

NATO și statele membre au oferit training, echipamente și reformă instituțională. ([NATO][4])

Javelin-urile au fost livrate Ucrainei sub administrația Trump. ([State.gov][3])

Sprijinul public ucrainean pentru NATO a crescut puternic după 2014. ([IRI][22])

Intervenția rusă menită să împiedice pierderea Ucrainei din orbita Moscovei a contribuit la întărirea orientării occidentale a Ucrainei.

NATO a întărit flancul estic după 2014.

Enhanced Forward Presence a introdus battlegroups multinaționale în Polonia și statele baltice. ([NATO][23])

România a devenit nod important al flancului sud-estic NATO.

Aegis Ashore Deveselu a devenit operațional în 2016. ([NATO][6])

NATO/SUA au susținut că Deveselu este exclusiv defensiv; Rusia a ridicat preocupări privind familia de lansatoare Mk-41. ([Arms Control Association][7])

Diferența dintre capacitatea declarată și posibilitatea percepută de conversie este o problemă clasică de arms control.

Marea Neagră a devenit tot mai militarizată după anexarea Crimeei.

Incidentul Kerci din 2018 a demonstrat că războiul ruso-ucrainean se extinsese și în domeniul naval. ([NATO][8])

Nord Stream 2 a fost simultan proiect comercial și infrastructură geopolitică.

O conductă care ocolește Ucraina reduce leverage-ul statului de tranzit.

Zelenski a câștigat alegerile din 2019 cu 73,22% și cu sprijin larg inclusiv în regiunile estice și sudice. ([Центральна виборча комісія][10])

Mandatul lui inițial includea o încercare serioasă de a negocia pacea.

Formula Steinmeier încerca să rezolve raportul dintre alegeri și statutul special, dar nu elimina problema securității.

Summitul Normandy din 2019 a produs progres diplomatic limitat. ([elysee.fr][12])

Minsk nu rezolva Crimeea.

Conflictul sistemic depășea Donbasul și privea orientarea geopolitică a întregii Ucraine.

În 2021 Rusia a realizat două mari concentrări militare lângă Ucraina. ([NATO][31])

În ianuarie 2022 NATO estima peste 100.000 de militari ruși în poziție. ([NATO][33])

Cererile rusești din decembrie 2021 mergeau mult dincolo de neutralitatea Ucrainei.

Rusia cerea SUA să împiedice extinderea în continuare a NATO și aderarea fostelor republici sovietice.

Proiectul Rusia–NATO cerea și limitarea desfășurărilor militare raportat la poziția din 27 mai 1997. ([Global Security][35])

Aceste cereri ar fi afectat direct arhitectura militară construită în România și Europa Centrală după aderarea la NATO.

NATO a refuzat un veto rusesc asupra aderării altor state, dar a oferit negocieri privind arms control, rachete, exerciții și risk reduction. ([NATO][36])

Ucraina nu era pe punctul unei aderări imediate la NATO în februarie 2022, deși direcția politică spre NATO era explicită.

Diferența dintre direcție pe termen lung și aderare iminentă este esențială.

Recunoașterea DPR și LPR la 21 februarie 2022 a subminat fundamental logica Minsk.

Germania a oprit certificarea Nord Stream 2 după recunoașterea celor două entități. ([BMWK][38])

Invazia din 24 februarie a fost multi-axă și a vizat inclusiv Kievul, demonstrând obiective mult mai largi decât simpla apărare a Donbasului.

Adunarea Generală ONU a calificat ulterior acțiunea drept agresiune împotriva Ucrainei. ([Official Document System][37])

Existența unor cauze și greșeli multiple în perioada premergătoare nu face responsabilitatea deciziei de invazie egal distribuită automat.

A explica percepția de amenințare a unui actor nu înseamnă a legitima reacția sa.

Security dilemma este una dintre cele mai importante structuri care leagă Rusia, NATO și Europa de Est după 2014.

România se află din nou în centrul aceleiași geografii istorice: Dunăre–Marea Neagră–Crimeea–spațiul dintre Rusia și Europa.

Întrebări de reflecție

1.

Minsk II era în primul rând un armistițiu sau un proiect constituțional?

2.

De ce ordinea implementării conta atât de mult?

3.

Dacă Ucraina primea frontiera prima, ce leverage pierdeau separatiștii și Rusia?

4.

Dacă Donbasul primea statutul special înainte de dezarmare, ce risc vedea Kievul?

5.

Putea fi rezolvat sequencing-ul printr-o forță internațională?

6.

De ce OSCE nu era suficientă pentru enforcement?

7.

Ce înseamnă commitment problem?

8.

Care actor trebuia să facă primul pas?

9.

De ce niciunul nu dorea?

10.

Cifra „14.000” cum poate fi transformată propagandistic fără a inventa numărul?

11.

Care este diferența dintre statistică și interpretarea statisticii?

12.

Cum ai verifica o afirmație precum „14.000 de civili au fost uciși de Ucraina”?

13.

De ce scăderea victimelor civile în 2020–2021 este importantă pentru analiza cauzală?

14.

Înseamnă aceasta că Donbasul era rezolvat?

15.

A oferit Minsk timp Ucrainei să se înarmeze?

16.

Dacă da, demonstrează asta că acordul a fost fraudulos?

17.

Poți negocia pacea și simultan să te pregătești pentru posibilitatea eșecului?

18.

Cât de diferită era armata ucraineană în 2022 față de 2014?

19.

Cât din această schimbare s-a datorat Occidentului și cât experienței proprii?

20.

De ce intervenția rusă din 2014 a crescut sprijinul ucrainean pentru NATO?

21.

Este acesta strategic blowback?

22.

Dacă obiectivul Rusiei era o Ucraină mai puțin occidentală, au produs metodele utilizate rezultatul opus?

23.

Cum funcționează tripwire deterrence al NATO?

24.

De ce 1.000 de militari multinaționali pot conta mai mult decât sugerează numărul lor?

25.

Ce rol joacă România în flancul sud-estic?

26.

Deveselu este defensiv?

27.

De ce Rusia îl percepe diferit?

28.

Cum distingi intenția, capabilitatea și capabilitatea potențială?

29.

Ar fi putut inspecțiile reciproce reduce neîncrederea?

30.

De ce pierderea INF contează?

31.

Nord Stream 2 creștea sau reducea riscul de război?

32.

Poate interdependența economică descuraja conflictul?

33.

Când devine dependența vulnerabilitate?

34.

De ce ocolirea Ucrainei prin conducte schimbă geopolitica?

35.

Ce ne spune victoria lui Zelenski despre afirmația că Ucraina fusese complet capturată de naționaliștii vestici?

36.

De ce Zelenski nu reușește să producă pace chiar cu un mandat electoral uriaș?

37.

Ce este formula Steinmeier?

38.

De ce putea părea rezonabilă la Berlin și periculoasă la Kiev?

39.

Ar fi devenit Donbasul o pârghie politică rusească în interiorul Ucrainei?

40.

Era acest lucru incompatibil cu suveranitatea ucraineană?

41.

De ce Rusia nu recunoaște DPR/LPR până în februarie 2022?

42.

Ce avantaj avea reintegrarea lor în Ucraina cu autonomie?

43.

De ce recunoașterea independenței în 2022 indică abandonarea strategiei Minsk?

44.

Ce arată incidentul Kerci despre importanța Crimeei?

45.

Cum modifică o anexare dreptul maritim de facto fără să modifice automat dreptul internațional?

46.

A fost politica Trump mai favorabilă sau mai ostilă Rusiei?

47.

De ce răspunsul nu încape într-un singur adjectiv?

48.

Cum poate politica internă americană afecta securitatea Ucrainei?

49.

Era NATO amenințare reală pentru Rusia în 2021?

50.

Ce înseamnă „reală”: intenție de atac sau capabilitate militară?

51.

Era Ucraina aproape să intre efectiv în NATO?

52.

Contează mai mult aderarea iminentă sau trendul strategic pe termen lung?

53.

De ce un actor poate declanșa război preventiv dacă percepe o fereastră care se închide?

54.

Ce paralelă putem face cu 1914?

55.

Unde se termină paralela?

56.

Ce cerea Rusia în decembrie 2021 în afară de neutralitatea Ucrainei?

57.

Cum ar fi afectat România revenirea desfășurărilor la situația din 1997?

58.

Ar fi rămas România membră NATO în sens deplin dacă nu putea beneficia de prezență aliată comparabilă?

59.

Poate o alianță avea membri de facto de două categorii?

60.

Putea NATO negocia Open Door fără să submineze principiul suveranității membrilor și candidaților?

61.

Putea Rusia accepta o Ucraină NATO fără să creadă că pierde un interes major de securitate?

62.

Ce compromis ar fi putut satisface ambele probleme?

63.

Neutralitate?

64.

Arms control?

65.

Moratoriu?

66.

Ce garanție ar fi convins Ucraina după 2014?

67.

De ce Budapest Memorandum făcea încrederea dificilă?

68.

Cum funcționează coercive diplomacy?

69.

Poate concentrarea de trupe fi simultan bluff și pregătire reală?

70.

Cum face adversarul diferența?

71.

Ce este warning fatigue?

72.

De ce acumularea din primăvara lui 2021 putea face Occidentul mai puțin alarmat în toamnă?

73.

De ce mobilizarea militară îl constrânge și pe cel care o face?

74.

Ce este commitment trap?

75.

Ar fi putut Putin să retragă trupele în februarie 2022 fără concesii și să prezinte rezultatul drept succes?

76.

Contează politica de prestigiu în declanșarea războiului?

77.

De ce discursul despre „unitatea rușilor și ucrainenilor” complică compromisul?

78.

Care este diferența dintre conflict teritorial și conflict ontologic?

79.

Poți negocia mai ușor unde este granița sau dacă un stat ar trebui să existe ca identitate separată?

80.

Este conceptul „denazificare” operațional bine definit?

81.

Existența grupurilor ultranaționaliste transformă un stat în stat nazist?

82.

Cum testăm afirmația?

83.

De ce rezultatul alegerilor din 2019 contează?

84.

Putem spune simultan că Ucraina avea probleme democratice și că nu era dictatură nazistă?

85.

Este NATO o alianță defensivă și simultan o capabilitate militară percepută de Rusia?

86.

Pot fi adevărate ambele?

87.

A contribuit NATO enlargement la conflict?

88.

Dacă da, justifică invazia?

89.

Care este diferența dintre cauză și responsabilitate?

90.

Era războiul inevitabil la 1 ianuarie 2022?

91.

Care erau cele mai realiste căi alternative?

92.

În ce moment devine invazia cel mai probabil scenariu?

Quest principal

Scrie un eseu de șase-șapte pagini:

„De ce a eșuat sistemul Minsk și de ce conflictul limitat din Donbas s-a transformat într-o invazie rusă la scară largă?”

Nu accept o explicație monocauzală.

Folosește minimum cincisprezece variabile:

1. Minsk II

Arhitectura acordului.

2. Sequencing

Securitate versus politică.

3. Frontiera

Controlul ruso-ucrainean.

4. Separatiștii

Agency locală.

5. Rusia

Sprijin, influență și obiective geopolitice.

6. Ucraina

Suveranitate și reconstrucția statului.

7. Crimeea

Conflict teritorial nerezolvat.

8. NATO

Training și extinderea cooperării.

9. Public opinion

Creșterea orientării pro-NATO ucrainene.

10. Energia

Nord Stream 2.

11. Arms control

INF și Deveselu.

12. Zelenski

Tentativa diplomatică.

13. Identitatea

Rusia–Ucraina.

14. Acumularea militară din 2021

Coercive diplomacy.

15. Cererile rusești din decembrie

Noua arhitectură europeană.

16. Răspunsul NATO

Open Door versus arms control.

17. 21 februarie

Recunoașterea DPR/LPR.

18. 24 februarie

Decizia invaziei.

Concluzia trebuie să răspundă:

Războiul din 2022 a fost rezultatul inevitabil al structurii create după 1991 sau o alegere strategică făcută într-o structură periculoasă, dar încă negociabilă?

Quest — Minsk ca sistem distribuit

Construiește următoarele noduri:

**ceasefire → retragere arme → control OSCE → alegeri → statut special → frontieră**

Apoi trasează dependențele.

Identifică:

circular dependencies;

single points of failure;

actorii cu drept de veto de facto.

Apoi proiectează:

Minsk III

care să nu conțină deadlock-ul fundamental.

Quest — Fact-check „14.000”

Primești mesajul:

„Din 2014 până în 2022 regimul de la Kiev a ucis 14.000 de civili ruși în Donbas.”

Fără să îl accepți sau respingi emoțional:

găsește originea cifrei;
definește populația măsurată;
separă:

civili;
militari ucraineni;
grupuri armate;

separă:

„morți în conflict”;
„uciși de guvern”;

compară cu datele OHCHR.

Concluzie:

o statistică poate fi adevărată numeric și falsă semantic.

Quest — Deveselu

Ai trei actori.

NATO

spune:

sistem antibalistic defensiv.

Rusia

spune:

Mk-41 poate reprezenta risc de conversie ofensivă.

România

vrea:

protecție aliată.

Construiește un acord de transparență:

inspecții;
sigilii;
telemetrie;
verificări reciproce;
notificări.

Ce ar trebui să ofere Rusia în schimb?

Poate:

verificarea sistemelor 9M729;
transparență în Kaliningrad.

Scop:

transformă neîncrederea într-o problemă verificabilă tehnic.

Quest — Nord Stream 2

Model simplificat:

Rusia

produce 100 gaz.

Europa

consumă 100.

Ucraina

tranzitează 70.

Construiește Nord Stream 2 cu capacitate 55.

Analizează:

venitul Ucrainei;
leverage-ul Kievului;
leverage-ul Moscovei;
dependența Germaniei;
riscul întreruperii fluxurilor.

Apoi răspunde:

Interdependența energetică produce pace sau oferă arme economice ambelor părți?

Quest — Zelenski 2019

Ești Zelenski după victoria cu 73%.

Obiectiv:

pace.

Ai variante:

A. Implementezi rapid Minsk.

B. Refuzi statutul special până când Rusia pierde controlul asupra frontierei.

C. Îngheți conflictul.

D. Negociezi peacekeepers internaționali.

Pentru fiecare:

reacție internă;
reacție rusă;
relație NATO;
risc militar;
risc de pierdere politică.

Ce strategie maximizează:

pacea fără pierderea suveranității?

Quest — Formula Steinmeier

Ai alegeri în Donbas.

Condițiile necesare:

presă liberă;
partide;
securitate;
observatori;
lipsa intimidării;
registru electoral;
refugiații să poată vota.

Întrebarea:

Pot exista alegeri democratice înainte de dezarmare?

Dacă răspunzi nu:

Minsk intră în problemă.

Dacă răspunzi da:

explică mecanismul de securitate.

Quest — Trump și Ucraina

Construiește două coloane.

Politica instituțională SUA

Javelin;
sancțiuni;
ajutor militar;
NATO.

Politica personală/prezidențială

retorică față de NATO;
relația cu Putin;
blocarea temporară a ajutorului;
presiunea asupra Zelenski.

Apoi răspunde:

Poate politica externă a unui stat fi simultan mai dură instituțional și mai ambiguă la nivelul liderului?

Da.

Aceasta este problema:

state is not one actor.

Quest — Ukraine NATO probability

Suntem la:

1 decembrie 2021.

Estimează:

P(Ucraina intră NATO până în 2023)

P(Ucraina intră NATO până în 2030)

P(Rusia atacă dacă trendul continuă)

Nu folosi 24 februarie.

Argumentează cu:

MAP;
consensul NATO;
teritoriile ocupate;
opinia publică;
armata ucraineană;
poziția Rusiei.

Scop:

separă trendul strategic de evenimentul iminent.

Quest — Cererile rusești din decembrie 2021

Ai cererea:

SUA trebuie să împiedice extinderea NATO spre fostele republici sovietice.

Și:

desfășurările militare trebuie reduse raportat la poziția din 27 mai 1997. ([Global Security][35])

Ești consilier român.

Răspunde:

Ce se întâmplă cu securitatea României dacă accepți?

Ce câștigă Rusia?

Ce pierde NATO?

Poți propune un compromis care să ofere transparență fără să creeze membri NATO de categoria a doua?

Quest — Coercive diplomacy

Rusia are:

150.000 militari lângă Ucraina.

Cost anual enorm.

Cererile nu sunt acceptate.

Ai:

A. retragere;

B. mobilizare permanentă;

C. acțiune limitată în Donbas;

D. invazie largă.

Pentru fiecare:

prestigiu;
cost;
leverage;
risc;
reacția NATO.

Apoi răspunde:

Mobilizarea destinată să îl constrângă pe adversar poate ajunge să îl constrângă chiar pe cel care a făcut-o?

Quest — Neutral Ukraine

Proiectează un tratat pentru o Ucraină neutră în 2021.

Trebuie să definești:

NATO membership:

interzisă cât timp?

UE:

permisă?

baze străine:

interzise?

armata ucraineană:

ce dimensiune?

Crimeea:

ce statut?

Donbas:

ce statut?

garanți:

SUA? Rusia? UK? Franța? Germania? China?

enforcement:

ce se întâmplă dacă Rusia atacă?

enforcement:

ce se întâmplă dacă Ucraina cere NATO?

Apoi răspunde:

Ar fi avut toate părțile suficientă încredere pentru a semna?

Quest — Propaganda detector

Analizează patru afirmații:

A.

„Toți ucrainenii din Est voiau Rusia.”

B.

„Nu exista deloc influență extremistă în Ucraina.”

C.

„NATO nu putea reprezenta în niciun fel o preocupare de securitate pentru Rusia.”

D.

„Pentru că Rusia avea preocupări de securitate, invazia era inevitabilă și legitimă.”

Pentru fiecare identifică:

partea adevărată;
omisiunea;
saltul logic;
concluzia justificată.

Acesta este:

adversarial media literacy.

Quest — România 2021

Ești în Consiliul Suprem de Apărare al Țării.

Rusia acumulează trupe lângă Ucraina.

Nu știi dacă va invada.

Construiește planuri pentru:

Scenariul A

bluff și retragere.

Scenariul B

ofensivă limitată Donbas.

Scenariul C

ocuparea sudului Ucrainei.

Scenariul D

atac asupra Kievului.

Analizează pentru România:

refugiați;
Marea Neagră;
Constanța;
Delta Dunării;
Republica Moldova;
Transnistria;
energie;
cyber;
NATO.

Ce pregătiri au valoare în toate cele patru scenarii?

Acestea sunt:

robust actions.

Quest — Long War 4.0

Avem acum:

1914–1918

distrugerea vechii ordini.

1919–1939

pace instabilă.

1939–1945

război total.

1945–1991

ordine bipolară.

1991–2014

moment unipolar și extinderea Occidentului.

2014–2022

conflict limitat Rusia–Ucraina.

Întrebare:

Este 24 februarie 2022 revenirea unui conflict vechi sau începutul unei faze complet noi?

Testează trei ipoteze.

H1 — revenire imperială rusă

H2 — security dilemma NATO–Rusia

H3 — combinație între revenirea puterii ruse, agency ucraineană și eșecul ordinii post-1991

Care explică cele mai multe date cu cele mai puține presupuneri?

Boss Fight I — Minsk III

Suntem în 2016.

Ai puterea să rescrii Minsk.

Obiective:

Ucraina rămâne stat suveran;
Donbasul primește o formă de autonomie;
Rusia primește garanții că populația locală nu va fi reprimată;
Ucraina primește frontiera;
armamentul greu dispare.

Trebuie să proiectezi:

Faza 1

încetarea focului.

Faza 2

peacekeepers.

Faza 3

dezarmare.

Faza 4

frontieră.

Faza 5

alegeri.

Faza 6

statut.

Faza 7

sancțiuni automate dacă cineva încalcă.

Întrebarea finală:

Poți construi o arhitectură în care niciuna dintre părți nu trebuie să aibă încredere totală în cealaltă?

Aceasta este funcția instituțiilor bune.

Boss Fight II — Kremlin, decembrie 2021

Ești consilierul lui Putin.

Ai patru strategii.

A. Status quo

Donbas rămâne conflict înghețat.

Avantaj

cost mic.

Risc

Ucraina continuă apropierea de NATO.

B. Negociere

Accepți compromisuri privind:

arme;
exerciții;
inspecții;
neutralitate informală.

Avantaj

cost mic.

Risc

nu ai garanție că Ucraina nu se occidentalizează.

C. Recunoști DPR/LPR

Avantaj

presiune politică.

Risc

distrugi Minsk.

D. Invazie largă

Presupuneri necesare:

Kievul cade repede;
armata ucraineană este slabă;
populația nu rezistă masiv;
Occidentul se divide;
sancțiunile sunt suportabile.

Nu folosi ce știi după februarie 2022.

Estimează probabilitatea fiecărei presupuneri.

Apoi întreabă:

Câte presupuneri trebuie să fie corecte simultan pentru ca D să fie o strategie bună?

Aici intrăm în:

compound risk.

Boss Fight III — NATO, ianuarie 2022

Rusia cere:

no further NATO expansion;
restricții privind forțele din Europa de Est;
limitări militare.

Ai patru răspunsuri.

A. Refuz total.

B. Accepți neutralitatea permanentă a Ucrainei.

C. Moratoriu 20 de ani asupra extinderii + arms control.

D. Menții Open Door, dar oferi inspecții, limite asupra rachetelor și exercițiilor.

Strategia istorică seamănă cel mai mult cu:

D.

Pentru fiecare calculează:

probabilitatea invaziei;
credibilitatea NATO;
securitatea României și Poloniei;
dreptul Ucrainei de alegere;
securitatea Rusiei.

Apoi alege.

Boss Fight IV — Kiev, 21 februarie 2022

Rusia tocmai a recunoscut DPR și LPR.

Ai:

armata rusă la frontieră;
forțe în Belarus;
Crimeea ocupată;
sprijin occidental;
nicio garanție Articolul 5.

Ce faci în următoarele 72 de ore?

A. Mobilizare generală.

B. Negocieri de urgență.

C. Anunți neutralitatea.

D. Fortifici Kievul și marile orașe.

E. Dispersezi aviația și depozitele.

F. Ceri arme occidentale.

Construiește o combinație.

Scop:

survivability if deterrence fails.

Boss Fight V — București, 23 februarie 2022

Ești consilierul de securitate al României.

Nu știi dacă invazia începe mâine.

Trebuie să pregătești:

frontieră;

refugiați;

Constanța;

Deveselu;

apărare aeriană;

cyber;

energie;

Republica Moldova;

Transnistria;

NATO reinforcement.

Ai doar 24 de ore pentru primele măsuri.

Împarte-le în:

no-regret moves

și

escalation-sensitive moves.

Aceasta este strategie reală.

Legături către sistemul general

[[Minsk I]]
[[Minsk II]]
[[OSCE]]
[[Normandy Format]]
[[Trilateral Contact Group]]
[[Sequencing Problem]]
[[Commitment Problem]]
[[Ceasefire]]
[[Donbas]]
[[DPR]]
[[LPR]]
[[Debalțeve]]
[[Avdiivka]]
[[Donetsk Airport]]
[[Linia de contact]]
[[Conflict internaționalizat]]
[[Proxy War]]
[[Russian-backed separatists]]
[[Victime Donbas]]
[[Propagandă statistică]]
[[Ucraina NATO]]
[[Ukraine Armed Forces reform]]
[[Javelin]]
[[Comprehensive Assistance Package]]
[[Enhanced Forward Presence]]
[[Tailored Forward Presence]]
[[NATO Force Integration Unit Romania]]
[[Multinational Division South-East]]
[[Deveselu]]
[[Aegis Ashore]]
[[MK-41]]
[[INF Treaty]]
[[9M729]]
[[Arms Control]]
[[Marea Neagră]]
[[Strâmtoarea Kerci]]
[[Marea Azov]]
[[Podul Crimeii]]
[[Sevastopol]]
[[Nord Stream 1]]
[[Nord Stream 2]]
[[Gazprom]]
[[Energy Security]]
[[Geoeconomics]]
[[Donald Trump]]
[[Ukrainegate]]
[[Impeachment]]
[[Volodîmîr Zelenski]]
[[Alegerile Ucraina 2019]]
[[Formula Steinmeier]]
[[Angela Merkel]]
[[Emmanuel Macron]]
[[Vladimir Putin]]
[[Petro Poroșenko]]
[[Security Dilemma]]
[[Strategic Blowback]]
[[Tripwire Deterrence]]
[[Grey Zone]]
[[Coercive Diplomacy]]
[[Brinkmanship]]
[[Warning Fatigue]]
[[Commitment Trap]]
[[Window of Opportunity]]
[[Preventive War]]
[[Neutralitate]]
[[Finlandization]]
[[Indivisible Security]]
[[NATO Open Door]]
[[Cererile rusești 2021]]
[[27 May 1997]]
[[Recunoașterea DPR/LPR]]
[[21 februarie 2022]]
[[24 februarie 2022]]
[[Războiul informațional]]
[[Denazificare]]
[[Identitate națională]]
[[Conflict ontologic]]
[[Dunărea]]
[[Constanța]]
[[Republica Moldova]]
[[Transnistria]]
[[Războiul Lung]]

Insight final

Lecția 13 este probabil cel mai bun exemplu de până acum că un război poate fi produs de un sistem în care aproape fiecare actor spune că se apără.

Ucraina spune:

Rusia mi-a luat Crimeea și susține un război pe teritoriul meu. Am nevoie de NATO.

NATO spune:

Statele estice se tem de Rusia. Trebuie să le apărăm.

Rusia spune:

NATO se apropie de frontierele mele și transformă Ucraina într-o platformă militară occidentală. Trebuie să mă apăr.

România spune:

Rusia folosește forța împotriva vecinilor. Am nevoie de mai mult NATO.

Polonia spune același lucru.

Statele baltice spun același lucru.

Și astfel:

fiecare măsură defensivă a unei tabere devine argumentul defensiv al celeilalte.

Aceasta este forma pură a:

security dilemma.

Dar dacă ne oprim aici, facem o altă greșeală.

Security dilemma nu înseamnă:

„nimeni nu a ales nimic și sistemul a produs singur războiul.”

Există un punct în care:

structura

se întâlnește cu:

decizia.

În 2014 Rusia putea alege diferite forme de presiune.

În 2015 Kievul putea interpreta Minsk în diferite moduri.

În 2019 Zelenski putea negocia în diferite feluri.

În 2021 NATO putea formula diferite răspunsuri.

În decembrie 2021 Rusia putea accepta negocieri limitate privind arms control fără obținerea întregului rollback cerut.

Toți actorii aveau opțiuni.

Dar unul dintre acești actori ajunge în februarie 2022 să creadă că poate modifica întregul echilibru prin forță militară.

Și aici apare o distincție pe care vreau să o păstrăm pe tot parcursul proiectului nostru:

A explica de ce un actor a făcut ceva nu înseamnă a spune că trebuia să facă acel lucru.

Putem explica:

extinderea NATO;
frica rusă;
memoria anilor 1990;
Crimeea;
Donbasul;
Deveselu;
revoluțiile colorate;
reconstrucția armatei ucrainene;
Nord Stream;
identitatea rusă;
identitatea ucraineană.

Putem chiar spune:

anumite decizii occidentale au contribuit la mediul strategic în care conflictul a devenit mai probabil.

Și simultan putem spune:

Rusia avea alternative la invazia unui stat vecin.

Nu este contradicție.

Este analiza pe două straturi:

cauzalitate

și

responsabilitate.

Mai există însă ceva.

Privind întreaga perioadă 2014–2022, observăm o ironie strategică extraordinară.

Dacă obiectivul central rusesc era:

să țină Ucraina departe de NATO și de Occident,

atunci avem bucla:

**Crimeea + Donbas → ucrainenii se tem mai mult de Rusia → sprijinul pentru NATO crește → armata ucraineană cooperează mai mult cu NATO → Rusia se teme mai mult de Ucraina occidentalizată → Rusia aplică mai multă presiune → Ucraina se apropie și mai mult de Occident.**

Este:

un feedback pozitiv distructiv.

Și acest feedback ne permite o ipoteză foarte importantă pentru analiza strategică:

Uneori o putere poate obține exact opusul obiectivului său prin metodele pe care le folosește pentru a-l apăra.

Vom testa această ipoteză imediat.

Pentru că pe 24 februarie 2022, Rusia încearcă să rupă bucla prin forță.

Dacă planul reușește:

guvernul de la Kiev poate cădea;
Ucraina poate fi neutralizată;
NATO poate fi împins înapoi politic;
Rusia își poate restabili dominația strategică asupra vecinului său.

Dar dacă planul eșuează:

efectele pot fi exact inverse:

Ucraina devine mai anti-rusă;
NATO devine mai unit;
flancul estic se militarizează;
Europa reduce dependența energetică de Rusia;
state anterior neutre reconsideră NATO;
Rusia intră într-un război lung.

Cu alte cuvinte, invazia din februarie 2022 este și un:

pariu strategic gigantic.

Pentru a înțelege dacă pariul avea vreo logică din perspectiva Kremlinului, trebuie să vedem ce presupunea planul militar:

De ce ataci Kievul?
Cât de repede credeau rușii că va cădea?
Se așteptau la rezistență?
Credeau că Zelenski va fugi?
Cum au funcționat serviciile ruse?
De ce coloana spre Kiev se blochează?
De ce Hostomel era atât de important?
De ce sudul rus avansează mult mai bine?
Cum rezistă Ucraina?
Cum reacționează NATO?
Ce rol au Javelin, NLAW, HIMARS, dronele și Starlink?
De ce Rusia se retrage din nord?
Cum ajungem la Bucha, Mariupol, Herson, Harkiv și contraofensive?
Ce se întâmplă cu Nord Stream?
Ce se întâmplă cu energia europeană?
De ce Finlanda și Suedia reconsideră neutralitatea?
Cum se transformă România într-un hub logistic al flancului estic?
Și, mai ales, cum evoluează războiul de la presupusa operațiune rapidă la un conflict industrial de uzură?

Asta ne duce în următorul nivel.

Lecția 14 — 24 februarie 2022–2023: invazia Rusiei în Ucraina — planul pentru Kiev, Hostomel, Mariupol, Bucha, HIMARS, mobilizarea rusă, Herson, războiul energetic și transformarea NATO

Iar acolo vom putea testa pentru prima dată nu doar:

de ce a început războiul,

ci și:

de ce planul inițial al Rusiei a eșuat.

[1]: https://ukraine.un.org/sites/default/files/2022-02/Conflict-related%20civilian%20casualties%20as%20of%2031%20December%202021%20%28rev%2027%20January%202022%29%20corr%20EN_0.pdf?utm_source=chatgpt.com "HAUTCOMMISSARIAT AUX DROITS DE L’HOMME • OFFICE OF THE HIGH COMMISSIONER FOR HUMAN RIGHTS" [2]: https://ukraine.ohchr.org/en/conflict-related-arbitrary-detention-torture-and-ill-treatment-ukraine-must-stop-says-new-un?utm_source=chatgpt.com "Conflict-related arbitrary detention, torture and ill-treatment in Ukraine must stop, says the new UN Human Rights Report | UN Human Rights Monitoring Mission in Ukraine" [3]: https://2017-2021.state.gov/briefings/department-press-briefing-may-3-2018/?utm_source=chatgpt.com "Department Press Briefing - May 3, 2018 - United States Department of State" [4]: https://www.nato.int/en/what-we-do/partnerships-and-cooperation/comprehensive-assistance-package-cap-for-ukraine?utm_source=chatgpt.com "Comprehensive Assistance Package (CAP) for Ukraine | NATO Topic" [5]: https://www.nato.int/en/news-and-events/articles/news/2016/07/07/landmark-nato-summit-to-begin-in-warsaw?utm_source=chatgpt.com "Landmark NATO Summit to begin in Warsaw | NATO News" [6]: https://www.nato.int/en/news-and-events/articles/news/2016/05/12/key-missile-defence-site-declared-operational?utm_source=chatgpt.com "Key missile defence site declared operational | NATO News" [7]: https://www.armscontrol.org/act/2016-01/features/inf-treaty-impasse-time-russian-action?utm_source=chatgpt.com "INF Treaty Impasse: Time for Russian Action | Arms Control Association" [8]: https://www.nato.int/en/news-and-events/articles/news/2018/11/27/north-atlantic-council-statement-on-developments-near-the-sea-of-azov?utm_source=chatgpt.com "North Atlantic Council statement on developments near the Sea of Azov | NATO News" [9]: https://www.gao.gov/products/b-331564?utm_source=chatgpt.com "Office of Management and Budget—Withholding of Ukraine Security Assistance | U.S. GAO" [10]: https://www.cvk.gov.ua/pls/vp2019/wp313pt001f01%3D720.html?utm_source=chatgpt.com "Центральна виборча комісія України - WWW відображення ІАС «Вибори Президента України 2019»" [11]: https://cvk.gov.ua/pls/vp2019/wp301pt001f01%3D720.html?utm_source=chatgpt.com "Центральна виборча комісія України - WWW відображення ІАС «Вибори Президента України 2019»" [12]: https://www.elysee.fr/front/pdf/elysee-module-14873-en.pdf?utm_source=chatgpt.com "| 9 December 2019 - Déclaration Paris \"Normandie\"" [13]: https://www.osce.org/cio/140156?utm_source=chatgpt.com "Package of Measures for the Implementation of the Minsk Agreements | Organization for Security and Co-operation in Europe" [14]: https://www.osce.org/ukraine-smm/201701?utm_source=chatgpt.com "Latest from OSCE Special Monitoring Mission (SMM) to Ukraine, based on information received as of 19:30hrs, 18 November 2015 | Organization for Security and Co-operation in Europe" [15]: https://www.nato.int/en/about-us/official-texts-and-resources/official-texts/2021/06/14/brussels-summit-communique?utm_source=chatgpt.com "Brussels Summit Communiqué | NATO Official text" [16]: https://ukraine.un.org/en/168060-conflict-related-civilian-casualties-ukraine?utm_source=chatgpt.com "Conflict-related civilian casualties in Ukraine | United Nations in Ukraine" [17]: https://www.defense.gov/News/Releases/Release/Article/1580606/dod-announces-200m-to-ukraine/?utm_source=chatgpt.com "DOD Announces $200M to Ukraine > U.S. Department of Defense > Release" [18]: https://www.euronews.com/2022/12/10/ukraine-crisis-putin-minsk?utm_source=chatgpt.com "Putin: Russia may have to make Ukraine deal one day, but partners cheated in the past | Euronews" [19]: https://www.euronews.com/2022/06/08/uk-ukraine-crisis-germany-merkel?utm_source=chatgpt.com "Merkel says she doesn't blame herself for not trying hard enough for Ukraine | Euronews" [20]: https://www.kmu.gov.ua/storage/app/sites/1/reform%20office/ukraine-reform-conference-2019-09-eng.pdf?utm_source=chatgpt.com "Ukraine_Reform_Conference_2019_09_v2.indd" [21]: https://dif.org.ua/uploads/pdf/486484145645eb54a54e9e1.46840917.pdf?utm_source=chatgpt.com "Public opinion of the population of Ukraine on NATO" [22]: https://www.iri.org/wp-content/uploads/2021/05/public_-_03.2021_national_eng-_public.pdf?utm_source=chatgpt.com "Public Opinion Survey of" [23]: https://www.nato.int/en/about-us/official-texts-and-resources/official-texts/2016/07/09/warsaw-summit-communique?utm_source=chatgpt.com "Warsaw Summit Communiqué | NATO Official text" [24]: https://www.nato.int/en/news-and-events/events/transcripts/2016/10/26/press-conference?utm_source=chatgpt.com "Press conference | NATO Transcript" [25]: https://www.nato.int/fr/news-and-events/events/transcripts/2016/05/12/joint-press-point?utm_source=chatgpt.com "Press point | OTAN Transcription" [26]: https://2017-2021.state.gov/refuting-russian-allegations-of-u-s-noncompliance-with-the-inf-treaty/?utm_source=chatgpt.com "Refuting Russian Allegations of U.S. Noncompliance with the INF Treaty - United States Department of State" [27]: https://www.armscontrol.org/blog/2019-09-13/us-russian-nuclear-arms-control-watch?utm_source=chatgpt.com "U.S.-Russian Nuclear Arms Control Watch, Sept 13, 2019 | Arms Control Association" [28]: https://www.youtube.com/watch?v=jAMfmwMp2yk&utm_source=chatgpt.com "Ukraine - Security Council, 8970th meeting (21 Feb 2022) - YouTube" [29]: https://cdn.osce.org/sites/default/files/f/documents/f/b/469734.pdf?utm_source=chatgpt.com "THEMATIC REPORT" [30]: https://www.ohchr.org/Documents/Countries/UA/32ndReportUkraine-en.pdf?utm_source=chatgpt.com "Contents I. Executive summary .................." [31]: https://www.nato.int/en/news-and-events/articles/news/2021/04/13/nato-ukraine-commission-addresses-security-situation-in-and-around-ukraine?utm_source=chatgpt.com "NATO-Ukraine Commission addresses security situation in and around Ukraine | NATO News" [32]: https://www.nato.int/en/news-and-events/articles/news/2021/11/15/secretary-general-nato-stands-with-ukraine?utm_source=chatgpt.com "Secretary General: NATO stands with Ukraine | NATO News" [33]: https://www.nato.int/fr/news-and-events/events/transcripts/2022/01/26/press-conference?utm_source=chatgpt.com "Press conference | OTAN Mythes russes" [34]: https://www.bundesnetzagentur.de/SharedDocs/Pressemitteilungen/EN/2021/20211116_NOS2.html?utm_source=chatgpt.com "Bundesnetzagentur - Press - Certification procedure for Nord Stream 2 suspended" [35]: https://www.globalsecurity.org/wmd/library/news/russia/2021/russia-211217-russia-mfa03.htm?utm_source=chatgpt.com "AGREEMENT ON MEASURES TO ENSURE THE SECURITY OF THE RUSSIAN FEDERATION AND MEMBER STATES OF THE NORTH ATLANTIC TREATY ORGANIZATION" [36]: https://www.nato.int/en/news-and-events/articles/news/2022/01/26/nato-conveys-written-proposals-to-russia?utm_source=chatgpt.com "NATO conveys written proposals to Russia | NATO News" [37]: https://documents.un.org/access.nsf/get?DS=A%2FRES%2FES-11%2F1&Lang=E&OpenAgent=&utm_source=chatgpt.com "A/RES/ES-11/1United NationsGeneral AssemblyDistr.: General" [38]: https://www.bmwk.de/Redaktion/EN/Pressemitteilungen/2022/02/20220222-minister-habeck-comments-on-the-situation-in-eastern-ukraine-and-the-discontinuation-of-the-certification-procedure-for-nord-stream-2.html?utm_source=chatgpt.com "BMWE - Minister Habeck comments on the situation in eastern Ukraine and the discontinuation of the certification procedure for Nord Stream 2" [39]: https://www.cvk.gov.ua/pls/vp2019/wp300pt001f01%3D720.html?utm_source=chatgpt.com "Центральна виборча комісія України - WWW відображення ІАС «Вибори Президента України 2019»"